Partajul succesoral în instanță: când ajungi la proces

Partajul succesoral în instanță este procesul prin care judecătorul împarte bunurile unei moșteniri atunci când moștenitorii nu reușesc să o facă de comun acord. Ajungi la el, de regulă, când unul dintre moștenitori refuză orice înțelegere, când nu vă puteți pune de acord asupra valorii bunurilor sau a cotelor ori când procedura de la notar s-a blocat. Cererea se depune la judecătoria în a cărei rază defunctul și-a avut ultimul domiciliu, iar dreptul de a o face nu se pierde prin trecerea timpului.

În cele ce urmează găsești motivele tipice pentru care o succesiune ajunge în instanță, cum arată cererea, care sunt etapele procesului, ce poate decide judecătorul și cât te poate costa. Explicațiile sunt generale și nu înlocuiesc sfatul avocatului care îți cunoaște dosarul; normele de procedură și taxele se pot modifica.

Partaj voluntar sau partaj judiciar

Moștenitorii au două căi pentru a ieși din indiviziune: partajul voluntar, prin acord, și partajul judiciar, prin hotărâre judecătorească. Instanța este o soluție de rezervă, pentru cazurile în care acordul nu e posibil.

Partajul voluntar se poate face chiar în cadrul procedurii succesorale, odată cu eliberarea certificatului de moștenitor, sau ulterior; pașii acestei proceduri sunt descriși în ghidul despre moștenirea legală. Când moștenitorii trăiesc deja împreună cu bunurile nedivizate, regulile de folosință sunt explicate în articolul despre bunurile moștenite în indiviziune.

Când ajunge o moștenire la proces

O succesiune ajunge la judecată atunci când unul dintre elementele de care depinde împărțeala este contestat sau când un moștenitor nu cooperează. Notarul nu poate tranșa dispute, așa că suspendă procedura și îndrumă părțile spre instanță.

Situațiile cele mai întâlnite sunt:

• un moștenitor refuză să vină la notar sau să semneze actul de partaj;
• există neînțelegeri asupra valorii casei, terenului sau mașinii;
• se contestă calitatea de moștenitor a cuiva, de exemplu a unui copil din afara căsătoriei;
• unul dintre moștenitori susține că anumite bunuri nu fac parte din moștenire, ci sunt ale lui;
• se pune problema donațiilor din timpul vieții, care trebuie raportate sau reduse; vezi raportul donațiilor și rezerva succesorală;
• un moștenitor a folosit singur bunurile ani de zile, iar ceilalți cer despăgubiri;
• se contestă valabilitatea testamentului, situație explicată în ghidul despre contestarea testamentului.

Cine poate cere partajul și până când

Partajul poate fi cerut de oricare dintre moștenitori, indiferent de mărimea cotei sale. Nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, așa că opoziția celorlalți nu împiedică procesul.

Pe lângă moștenitori, legea permite și creditorilor personali ai unui moștenitor să ceară împărțeala, în anumite condiții, pentru a putea executa partea debitorului lor.

Acțiunea de partaj este imprescriptibilă: poate fi introdusă oricând, chiar la zeci de ani după deces. Atenție însă: imprescriptibilitatea privește doar cererea de împărțeală. Alte cereri care se judecă de obicei în același dosar, cum ar fi cele privind rezerva sau anumite despăgubiri, au termene proprii, explicate în articolul despre prescripția extinctivă.

Important: Dacă unul dintre moștenitori nu a acceptat moștenirea în termenul de un an de la deces, calitatea lui poate fi contestată. Înainte de proces, verifică cu notarul sau cu avocatul cine are, de fapt, calitatea de moștenitor; regulile sunt în articolul despre opțiunea succesorală.

Instanța competentă și cererea de chemare în judecată

Partajul judiciar se judecă în primă instanță de judecătorie, indiferent de valoarea bunurilor, iar pentru moștenire competența teritorială aparține instanței de la ultimul domiciliu al defunctului. Regula e specială și trebuie respectată, chiar dacă moștenitorii locuiesc acum în alte orașe. Detalii despre împărțirea competenței între judecătorie și tribunal găsești în articolul despre competența instanțelor civile.

Ce trebuie să cuprindă cererea

Pe lângă elementele obișnuite ale oricărei cereri de chemare în judecată, prezentate în articolul dedicat, cererea de partaj trebuie să arate:

1. persoanele între care se face împărțeala, cu datele lor de identificare;
2. titlul pe baza căruia se cere partajul, adică moștenirea și, după caz, certificatul de moștenitor sau testamentul;
3. toate bunurile care trebuie împărțite, cu descrierea lor;
4. valoarea estimată a fiecărui bun;
5. locul unde se află bunurile și persoana care le deține sau le administrează.

Actele pe care le pregătești

• certificatul de deces și actele de stare civilă care dovedesc rudenia;
• certificatul de moștenitor sau încheierea notarului de suspendare a procedurii, dacă există;
• actele de proprietate și extrasele de carte funciară pentru imobile;
• certificatul de înmatriculare pentru autoturisme, extrasele de cont;
• dovezile cheltuielilor făcute cu bunurile (impozite, reparații, întreținere), dacă ceri să ți se recunoască;
• dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Sfat: Fă o listă completă a bunurilor de la început. Un bun uitat în cererea de partaj poate face obiectul unui proces separat, cu alte costuri și alte luni de așteptare.

Etapele procesului de partaj

Procesul de partaj are o structură proprie, în două trepte: întâi instanța lămurește ce se împarte și între cine, apoi decide cum se împarte. Pașii generali ai oricărui proces civil sunt explicați în ghidul procesului civil; aici ne concentrăm pe ce e specific partajului.

1. Încercarea de înțelegere

La primele termene, judecătorul verifică dacă părțile se pot înțelege, total sau parțial. Dacă se înțeleg asupra tuturor aspectelor, instanța pronunță o hotărâre care consfințește înțelegerea lor (o tranzacție). Dacă se înțeleg doar asupra unei părți a bunurilor, pot cere partajul parțial pentru acestea, iar procesul continuă pentru rest. Medierea, prevăzută de Legea nr. 192/2006, poate fi încercată și în timpul procesului; avantajele ei sunt prezentate în articolul despre mediere.

2. Probele și admiterea în principiu

Dacă nu există înțelegere, instanța administrează probe: înscrisuri, martori, interogatorii, expertize de evaluare. Apoi pronunță o încheiere de admitere în principiu, în care stabilește:

• bunurile care fac parte din moștenire și care se împart;
• calitatea de moștenitor a fiecărei părți și cotele ce le revin;
• creanțele pe care moștenitorii le au unii față de alții, de exemplu pentru cheltuieli făcute cu bunurile sau pentru folosința exclusivă a acestora.

Această încheiere este o etapă intermediară; ea nu se atacă separat, ci odată cu hotărârea finală.

3. Formarea loturilor

După admiterea în principiu, instanța dispune, de regulă, o expertiză pentru propunerea loturilor, mai ales la imobile care s-ar putea împărți fizic. Expertul propune variante, iar părțile pot formula obiecțiuni.

4. Hotărârea de partaj

Prin hotărâre, instanța atribuie fiecărui moștenitor bunurile sau sumele de bani ce i se cuvin și, dacă e cazul, stabilește sultele și termenele de plată.

Cum poate decide instanța împărțirea

Instanța împarte, ca regulă, bunurile în natură, iar dacă acest lucru nu e posibil sau nu e potrivit, atribuie bunul unuia dintre moștenitori sau dispune vânzarea. Decizia depinde de bunuri și de situația fiecărui moștenitor.

Criteriile pentru atribuire

Când mai mulți moștenitori vor același bun, instanța ține seama de criterii precum:

• mărimea cotei fiecăruia;
• acordul părților, dacă există;
• natura bunurilor și posibilitatea de a fi împărțite;
• domiciliul și ocupația părților, de exemplu cine locuiește efectiv în casă;
• construcțiile sau îmbunătățirile făcute de unii moștenitori, cu acordul celorlalți, înainte de proces.

Sulta și vânzarea

Moștenitorul căruia i se atribuie un bun mai valoros decât cota lui plătește celorlalți o sultă în termenul stabilit de instanță. Dacă nu plătește, bunul poate fi atribuit altui moștenitor sau vândut. Vânzarea se face fie prin bună învoială între părți, fie, dacă acestea nu se înțeleg, prin executor judecătoresc, după reguli asemănătoare executării silite.

Costurile unui proces de partaj

Partajul judiciar implică mai multe categorii de costuri, care trebuie estimate înainte de a introduce cererea. Valorile concrete depind de bunuri, de numărul de expertize și de avocatul ales.

• taxa judiciară de timbru, calculată în funcție de valoarea bunurilor supuse împărțelii, potrivit OUG nr. 80/2013; mecanismul e explicat în articolul despre taxa de timbru;
• onorariile experților pentru evaluare și pentru propunerea loturilor;
• onorariul avocatului, convenit prin contract;
• cheltuieli de carte funciară după rămânerea definitivă a hotărârii.

Cine nu își permite costurile poate solicita ajutor public judiciar, care poate acoperi, în condițiile legii, taxa, onorariul avocatului sau al expertului; condițiile sunt în articolul despre ajutorul public judiciar. La finalul procesului, cheltuielile de judecată se împart de regulă între părți, ținând cont de cote și de cum s-a purtat fiecare în proces.

După hotărâre: căi de atac și punere în aplicare

Hotărârea de partaj poate fi atacată cu apel, iar dacă mai există o cale de atac după apel depinde de regulile Codului de procedură civilă pentru tipul de cauză. În multe procese de partaj, apelul este ultima cale de atac obișnuită. Detalii generale găsești în articolul despre apel și recurs.

După ce hotărârea rămâne definitivă:

1. fiecare moștenitor devine proprietar exclusiv al bunurilor atribuite, potrivit regulilor din Codul civil;
2. hotărârea se înscrie în cartea funciară pentru imobile;
3. sultele se plătesc în termenele fixate, iar dacă nu sunt plătite se poate trece la executare silită;
4. moștenitorul care nu predă bunul atribuit altuia poate fi obligat prin executare.

Atenție: Pe durata procesului, dacă există riscul ca un bun să fie deteriorat sau înstrăinat, se pot cere măsuri de protecție, cum ar fi sechestrul judiciar. Discută cu avocatul dacă e cazul înainte de primul termen.

Ideile principale

Partajul succesoral în instanță este calea prin care se rezolvă o moștenire blocată de neînțelegeri. Cererea se depune la judecătoria de la ultimul domiciliu al defunctului, poate fi introdusă oricând și trebuie să cuprindă toate bunurile. Instanța lămurește întâi ce se împarte și între cine, prin încheierea de admitere în principiu, apoi formează loturi, atribuie bunuri cu sultă sau dispune vânzarea. Procesul cere timp, expertize și costuri, așa că merită încercată înainte și în paralel o înțelegere, cu sprijinul unui avocat sau al unui mediator.

De reținut:

• un singur moștenitor poate cere partajul, iar acțiunea nu se prescrie;
• competentă este judecătoria de la ultimul domiciliu al defunctului;
• cererea trebuie să cuprindă toate bunurile, cu valoarea și locul lor;
• instanța poate împărți în natură, atribui cu sultă sau vinde;
• înțelegerea dintre părți e posibilă în orice moment al procesului.