Contestarea unui testament: motive de nulitate și termene

Un testament poate fi contestat în instanță atunci când nu respectă condițiile de formă sau de fond cerute de Codul civil: lipsește scrisul de mână sau semnătura la testamentul olograf, testatorul nu avea discernământ în momentul redactării, voința lui a fost obținută prin înșelăciune sau amenințare ori documentul este fals. În funcție de motiv, sancțiunea este nulitatea absolută, care poate fi invocată oricând, sau nulitatea relativă, care trebuie cerută într-un termen de prescripție.

Nu orice nemulțumire față de un testament e motiv de nulitate. Faptul că părintele a lăsat mai mult unui copil decât altuia sau a lăsat casa unei persoane din afara familiei nu face testamentul invalid. În asemenea cazuri, copiii, părinții și soțul pot cere doar rezerva lor. Articolul explică diferența, motivele reale de nulitate, probele și pașii practici. Informațiile sunt generale și nu înlocuiesc analiza unui avocat, iar normele legale pot fi modificate.

Ce este testamentul și ce forme are

Testamentul este actul personal și revocabil prin care o persoană dispune de bunurile sale pentru momentul în care nu va mai fi în viață. Este un act solemn: valabilitatea lui depinde de respectarea strictă a formei prevăzute de lege.

Codul civil cunoaște două forme obișnuite de testament:

• Testamentul olograf este scris în întregime, datat și semnat de mâna testatorului. Nu e nevoie de notar sau de martori, dar orice abatere de la aceste trei condiții poate duce la nulitate.
• Testamentul autentic este întocmit și autentificat de un notar public, care verifică identitatea testatorului și consemnează voința lui.

Pe lângă acestea, legea prevede forme privilegiate, pentru situații excepționale (de exemplu, epidemii, calamități sau călătorii pe nave și aeronave), valabile doar o perioadă limitată după încetarea împrejurării, precum și o formă specială pentru sumele de bani depuse la instituțiile de credit.

Testamentul olograf trebuie dus la notar

Înainte de a fi pus în executare, testamentul olograf se prezintă unui notar public, care îl deschide, constată starea în care se află și îl vizează spre neschimbare. Viza nu confirmă că testamentul e valabil sau că a fost scris de defunct, ci doar fixează conținutul documentului, ca să nu mai poată fi modificat.

Testament invalid sau doar nedrept: diferența esențială

Primul pas înaintea oricărei contestări este să stabilești dacă testamentul are un viciu care îl face nul sau doar împarte averea într-un mod care ți se pare nedrept. Cele două situații au căi juridice complet diferite.

• Testamentul nul nu produce efecte (sau își pierde efectele după anulare). Moștenirea se împarte, în măsura afectată, după lege sau după un testament anterior valabil.
• Testamentul valabil, dar excesiv produce efecte, însă legatele se reduc dacă încalcă rezerva copiilor, a părinților sau a soțului. Mecanismul este explicat în articolul despre rezerva succesorală.

Exemplu: tatăl lasă prin testament autentic întreaga avere fiicei, iar fiul e nemulțumit. Dacă tatăl era lucid și a ales liber, testamentul e valabil, iar fiul poate obține doar rezerva. Dacă se dovedește că tatăl nu mai avea discernământ, testamentul poate fi anulat, iar averea se împarte pe jumătate, după regulile din ghidul moștenirii legale.

Motive de nulitate absolută

Nulitatea absolută sancționează încălcarea unor reguli de ordine publică, în special a celor de formă, și poate fi invocată de orice persoană interesată, fără limită de timp. Motivele cele mai frecvente sunt:

1. Testamentul olograf nu e scris în întregime de mâna testatorului. Un text tipărit la calculator și doar semnat de mână nu este testament olograf valabil.
2. Lipsa datei sau a semnăturii de mâna testatorului, la testamentul olograf.
3. Testamentul conjunctiv, adică cel făcut de două persoane prin același act, de exemplu de ambii soți pe aceeași foaie, în favoarea unuia sau a unui terț. Codul civil îl interzice expres.
4. Nerespectarea formalităților esențiale la testamentul autentic.
5. Cauza ilicită sau imorală a unei dispoziții testamentare, de exemplu un legat condiționat de săvârșirea unei fapte interzise de lege.

Regulile generale despre nulitatea absolută și relativă, valabile și pentru contracte, sunt explicate în articolul despre nulitatea absolută și relativă.

Motive de nulitate relativă

Nulitatea relativă protejează interesele testatorului și ale moștenitorilor lui și trebuie cerută într-un termen de prescripție. Cele mai invocate motive sunt următoarele.

Lipsa discernământului

Testatorul trebuie să fi avut discernământ, adică puterea de a înțelege ce face și de a-și controla voința, chiar în momentul redactării testamentului. Boala Alzheimer, demența, un accident vascular sau medicația puternică pot afecta discernământul, dar nu îl exclud automat: contează starea concretă din ziua testamentului, nu diagnosticul în general.

Viciile de consimțământ

• Eroarea: testatorul s-a înșelat asupra unui element esențial, de exemplu asupra identității beneficiarului.
• Dolul (înșelăciunea): în materie de testamente apare adesea sub forma captației și sugestiei, adică a manevrelor prin care o persoană izolează testatorul de familie, îl manipulează și îi câștigă încrederea pentru a obține un legat.
• Violența: amenințarea fizică sau morală care l-a determinat pe testator să scrie testamentul.

Incapacitățile speciale de a primi

Codul civil prevede că anumite persoane nu pot primi valabil liberalități în anumite împrejurări, iar dispozițiile în favoarea lor pot fi anulate. Este cazul, de exemplu, al medicilor sau al altor persoane care îi acordau testatorului îngrijiri de specialitate pentru boala care i-a cauzat decesul, cu excepțiile prevăzute de lege pentru rude, ori al notarului care a autentificat testamentul și al martorilor sau interpreților care au participat la întocmirea lui.

Falsul: când testamentul nu a fost scris de defunct

Dacă bănuiești că testamentul a fost falsificat, calea de urmat depinde de forma lui. Falsul este diferit de nulitate: un testament fals nu este, juridic, testamentul defunctului.

• La testamentul olograf, dacă moștenitorii contestă scrisul sau semnătura, instanța dispune verificarea de scripte, de regulă printr-o expertiză grafoscopică făcută de un expert criminalist, care compară scrisul cu probe necontestate ale defunctului.
• La testamentul autentic, actul notarial face dovadă puternică pentru ceea ce notarul a constatat personal. Pentru a o răsturna e nevoie de procedura specială de înscriere în fals, iar faptele pot face și obiectul unei plângeri penale.

Sfat: Strânge din timp documente scrise de mână și semnate de defunct în perioada apropiată de data testamentului: cereri, scrisori, felicitări, contracte. Expertiza grafoscopică are nevoie de astfel de modele de comparație, iar calitatea lor influențează ideea expertului.

Cine falsifică, ascunde sau distruge testamentul cu rea-credință riscă și să fie înlăturat de la moștenire, prin mecanismul descris în articolul despre nedemnitatea succesorală.

Termenele în care poți contesta

Termenul depinde de tipul nulității invocate. Nulitatea absolută poate fi invocată oricând, pe cale de acțiune sau de apărare, iar nulitatea relativă se prescrie, ca regulă, în termenul general de prescripție de trei ani prevăzut de Codul civil.

Momentul de la care începe să curgă termenul la nulitatea relativă are reguli speciale, care țin de data deschiderii moștenirii și de data la care moștenitorii au cunoscut motivul de nulitate. Calculul greșit poate face acțiunea tardivă, așa că discută-l cu un avocat cât mai devreme. Explicații generale găsești în articolul despre prescripția extinctivă.

Atenție: Nu aștepta finalul procedurii la notar dacă ai dubii serioase despre testament. Spune-i notarului de la început că îl contești; procedura se suspendă, iar disputa se mută în instanță.

Cum se dovedește lipsa discernământului

Lipsa discernământului se dovedește, de obicei, printr-o combinație de probe medicale și de mărturii, pentru că testatorul nu mai poate fi examinat. Instanța caută starea lui psihică din ziua în care a semnat testamentul.

Probe folosite frecvent:

1. Documentele medicale: fișe de internare, scrisori medicale, rețete, evaluări neurologice sau psihiatrice din perioada testamentului.
2. Expertiza medico-legală psihiatrică, realizată de instituțiile de medicină legală pe baza documentelor, care poate stabili dacă, la acea dată, discernământul era păstrat, diminuat sau abolit.
3. Martorii: vecini, rude, îngrijitori care pot descrie comportamentul testatorului în acea perioadă.
4. Conținutul testamentului: dispoziții incoerente sau contradictorii pot fi un indiciu, dar nu o dovadă suficientă.

La testamentul autentic, notarul verifică discernământul aparent al testatorului, dar această verificare nu împiedică dovada contrară, mai ales pe baza documentelor medicale.

Pașii unei contestări

Contestarea unui testament se face printr-o acțiune în instanță, introdusă de o persoană care are interes, de regulă un moștenitor legal care ar primi mai mult în lipsa testamentului.

1. Obține o copie a testamentului de la notarul care instrumentează succesiunea.
2. Consultă un avocat care să identifice motivul corect de nulitate și termenul aplicabil.
3. Strânge probele: acte medicale, modele de scris, martori, corespondență.
4. Introdu acțiunea la instanța competentă. Pentru cererile privind moștenirea, competența teritorială aparține instanței de la ultimul domiciliu al defunctului, iar instanța competentă material depinde de valoarea cauzei, după regulile din articolul despre competența instanțelor.
5. Cere, dacă e cazul, și partajul, pentru ca toate disputele să se judece împreună; vezi articolul despre partajul succesoral în instanță.

Costurile includ taxa de timbru, expertizele (grafoscopică, medico-legală) și onorariul avocatului, ale cărui tipuri sunt explicate în articolul despre onorariul avocatului.

Nulitate, revocare și caducitate

Un testament valabil poate rămâne totuși fără efect din alte motive decât nulitatea, iar aceste situații nu necesită de obicei un proces de anulare. Merită verificate înainte de a contesta.

• Revocarea: testatorul și-a schimbat voința, expres, printr-un testament nou sau printr-un act notarial, sau tacit, de exemplu prin distrugerea testamentului olograf ori prin vânzarea bunului lăsat prin legat.
• Caducitatea: legatul nu mai poate produce efecte, de exemplu pentru că legatarul a murit înaintea testatorului, a refuzat legatul sau bunul a pierit.
• Testamente succesive: dacă există mai multe testamente, cel mai recent prevalează în măsura în care este incompatibil cu cele anterioare.

De reținut

Un testament poate fi contestat doar pentru motive prevăzute de lege: lipsa formei, lipsa discernământului, viciile de consimțământ, incapacitățile speciale sau falsul. Nedreptatea aparentă a împărțirii nu e motiv de nulitate; pentru ea există rezerva succesorală. Nulitatea absolută poate fi invocată oricând, cea relativă într-un termen de prescripție, iar dovezile medicale și de scris se strâng cât mai devreme. Hotărârea de a contesta trebuie luată împreună cu un avocat, după o evaluare realistă a probelor și a costurilor.

De reținut:

• testamentul olograf trebuie scris integral, datat și semnat de mâna testatorului;
• testamentul făcut de doi soți pe aceeași foaie este nul;
• discernământul se apreciază la data redactării testamentului;
• falsul se dovedește prin verificare de scripte sau înscriere în fals;
• dacă testamentul e valabil, dar excesiv, ceri reducțiunea, nu nulitatea.