Raportul donațiilor este regula prin care copiii, ceilalți descendenți și soțul supraviețuitor, atunci când moștenesc împreună, trebuie să țină seama la împărțirea moștenirii de donațiile primite fiecare de la defunct în timpul vieții. Ideea de fond este egalitatea: legea presupune că un părinte care a dăruit unui copil un apartament nu a vrut să-l favorizeze definitiv, ci i-a dat un avans din moștenire. La deces, acel avans se socotește, iar copilul care a primit deja ia mai puțin din ce a rămas.
Regula nu se aplică automat oricui și nu oricărui dar. Ea privește doar anumite persoane, poate fi înlăturată de defunct prin scutire de raport și nu cuprinde cheltuielile obișnuite de întreținere și educație. Articolul explică pe rând aceste aspecte, cu exemple de calcul. Informațiile au caracter general, legislația poate suferi modificări, iar pentru o moștenire concretă calculul se face de notar sau se verifică împreună cu un avocat.
Ce este raportul donațiilor
Raportul donațiilor este obligația unui moștenitor de a aduce, la masa de împărțit, valoarea donațiilor primite de la defunct, pentru ca împărțeala să se facă egal între comoștenitori. „A raporta” înseamnă, în acest context, a socoti donația ca și cum bunul ar fi încă în moștenire.
Câteva trăsături importante:
- raportul privește doar donațiile, adică actele gratuite din timpul vieții, nu și legatele din testament;
- raportul se face numai între anumiți moștenitori, nu față de toți cei care vin la moștenire;
- raportul se bazează pe o prezumție privind voința defunctului, care poate fi înlăturată de acesta;
- raportul nu anulează donația: donatarul rămâne proprietar, doar că primește mai puțin din restul moștenirii.
Raportul se aplică la împărțirea moștenirii legale, al cărei cadru general este explicat în ghidul despre moștenirea legală.
Cine datorează raportul și cui
Potrivit Codului civil, raportul este datorat doar de descendenți și de soțul supraviețuitor, unii față de ceilalți, și numai atunci când vin efectiv împreună la moștenirea legală. Alte persoane nu îl datorează și nici nu îl pot cere.
| Persoana | Datorează raport? | Poate cere raportul? |
|---|---|---|
| copiii și ceilalți descendenți | da | da, de la ceilalți descendenți și de la soț |
| soțul supraviețuitor | da | da, de la descendenți |
| părinții defunctului | nu | nu |
| frații defunctului | nu | nu |
| legatarii din testament | nu | nu |
| creditorii defunctului | nu | nu |
| moștenitorul care a renunțat | nu | nu |
Descendenții care vin prin reprezentare
Nepotul care vine la moștenirea bunicului în locul părintelui său decedat ia locul acestuia și în privința raportului: el trebuie, de regulă, să raporteze donațiile primite de părintele pe care îl reprezintă, pentru că vine la partea acestuia.
Moștenitorul care renunță
Cine renunță la moștenire nu datorează raport și păstrează donația. Ea nu scapă însă complet de calcul: se impută pe partea de care defunctul putea dispune liber și poate fi redusă dacă încalcă rezerva celorlalți. Regulile opțiunii succesorale sunt în articolul despre acceptare și renunțare.
Prezumția de raport și scutirea de raport
Codul civil presupune că donațiile făcute descendenților și soțului sunt avansuri din moștenire, deci raportabile. Donatorul poate înlătura această prezumție printr-o scutire de raport, exprimată în actul de donație sau ulterior, în forma cerută de lege.
Ce înseamnă în practică:
- Donație fără mențiuni: se prezumă că este raportabilă; donatarul o va socoti la moștenire.
- Donație cu scutire de raport: donatarul nu o mai socotește în calculul egalității; ea se impută pe cotitatea disponibilă și îl avantajează definitiv, în limitele rezervei.
Scutirea de raport nu poate trece peste rezerva celorlalți moștenitori rezervatari. Dacă donația scutită este atât de mare încât copilul celălalt nu își primește nici măcar rezerva, aceasta poate fi redusă, după regulile din articolul despre rezerva succesorală.
Sfat: Dacă dăruiești un bun important unui copil și vrei să fie clar dacă este avans din moștenire sau un avantaj suplimentar, spune-i notarului și cere ca intenția ta să fie scrisă expres în contract. O frază clară îi scutește pe copii de un proces după deces.
Ce nu se raportează
Nu orice sumă cheltuită de părinte pentru un copil este donație raportabilă. Legea și practica exclud din raport cheltuielile care țin de obligațiile obișnuite ale părinților și darurile mici.
Ca regulă, nu se raportează:
- cheltuielile de hrană, întreținere și îngrijire făcute pentru copil;
- cheltuielile de educație și de pregătire profesională: școala, facultatea, cursurile;
- darurile obișnuite, făcute cu ocazia sărbătorilor sau a aniversărilor, potrivit uzanțelor și posibilităților familiei;
- cheltuielile obișnuite de nuntă, în limitele uzuale.
Granița dintre „cheltuială obișnuită” și „donație” este uneori discutabilă. Plata unei facultăți private obișnuite e, de regulă, cheltuială de educație; cumpărarea unui apartament pentru copilul student nu mai este. Când apare o dispută, decide instanța, ținând cont de situația familiei.
Cum se face raportul: prin echivalent sau în natură
Ca regulă, raportul se face prin echivalent: donatarul păstrează bunul primit, iar valoarea lui se socotește din partea sa de moștenire, astfel încât ia mai puțin din restul bunurilor. În anumite condiții prevăzute de lege, donatarul poate alege raportul în natură, adică readucerea bunului în masa de împărțit, de regulă dacă bunul se mai află în proprietatea lui și nu este grevat de sarcini.
Codul civil are reguli detaliate privind valoarea luată în calcul: momentul la care se evaluează bunul, starea lui de la data donației, îmbunătățirile făcute de donatar pe banii lui și degradările produse din vina lui. În practică, valoarea se stabilește prin acordul moștenitorilor sau printr-o expertiză de evaluare.
Exemplu de calcul cu doi copii
Un tată are doi copii, Ana și Mihai. Cu ani în urmă i-a donat Anei un autoturism, fără scutire de raport. La deces lasă bunuri de 160.000 lei. Valoarea donației luată în calcul este de 40.000 lei.
- Se adaugă, pentru calcul, valoarea donației la bunurile rămase: 160.000 + 40.000 = 200.000 lei.
- Fiecare copil are dreptul la jumătate: 100.000 lei.
- Ana a primit deja 40.000 lei, deci mai ia 60.000 lei din moștenire.
- Mihai ia 100.000 lei.
- Verificare: 60.000 + 100.000 = 160.000 lei, cât a rămas la deces.
Exemplu cu soț și doi copii
O mamă lasă soțul și doi copii. Unuia dintre copii îi donase 60.000 lei pentru avansul la o locuință, fără scutire de raport, iar la deces rămân bunuri de 180.000 lei (după separarea părții soțului din bunurile comune).
| Pas | Calcul | Rezultat |
|---|---|---|
| masa pentru raport | 180.000 + 60.000 | 240.000 lei |
| partea soțului (1/4) | 240.000 × 1/4 | 60.000 lei |
| partea fiecărui copil (3/8) | 240.000 × 3/8 | 90.000 lei |
| copilul donatar mai primește | 90.000 − 60.000 | 30.000 lei |
| celălalt copil primește | – | 90.000 lei |
| total împărțit din bunurile rămase | 60.000 + 30.000 + 90.000 | 180.000 lei |
Valorile sunt ilustrative. Calculul real poate fi influențat de rezervă, de datorii, de evaluarea bunurilor și de alte liberalități.
Când donația depășește partea ce i s-ar cuveni donatarului, intră în joc regulile privind rezerva și cotitatea disponibilă, iar soluția trebuie stabilită de notar sau de un specialist, pe cifrele reale. Situația soțului rămas în viață, care și el raportează și primește raport, e prezentată în ghidul despre drepturile soțului supraviețuitor.
Raportul și reducțiunea: două mecanisme diferite
Raportul și reducțiunea liberalităților sunt adesea confundate, pentru că ambele țin cont de donațiile din timpul vieții. Au însă scopuri, beneficiari și efecte diferite.
| Criteriu | Raportul donațiilor | Reducțiunea liberalităților |
|---|---|---|
| scopul | egalitatea între comoștenitori | protecția rezervei |
| cine îl poate cere | descendenții și soțul, între ei | moștenitorii rezervatari |
| față de cine | doar față de descendenți și soț | față de orice beneficiar, inclusiv străini |
| poate fi înlăturat de defunct | da, prin scutire de raport | nu |
| privește legatele | nu | da |
| efect | donatarul ia mai puțin din moștenire | liberalitatea se micșorează |
Practic, cele două se combină: întâi verifici dacă donația e raportabilă; dacă e scutită de raport, verifici dacă nu cumva încalcă rezerva.
Donațiile indirecte și cele ascunse
Raportul nu privește doar contractele de donație semnate la notar, ci și alte forme prin care defunctul a gratificat un moștenitor. Dovada acestor donații este însă mai dificilă.
- Donația indirectă: de exemplu, părintele plătește direct vânzătorului prețul apartamentului cumpărat pe numele copilului sau îi iartă copilului o datorie.
- Darul manual: remiterea efectivă a unor bunuri mobile sau a unor sume de bani, în limitele în care legea admite această formă.
- Donația deghizată: un act prezentat ca vânzare, dar în care prețul nu s-a plătit niciodată. Moștenitorii pot încerca să dovedească adevărata natură a actului, de regulă printr-un proces.
Pentru donațiile de bani, extrasele de cont, mesajele și declarațiile martorilor contează foarte mult. Despre regulile generale ale contractelor dintre persoane fizice, inclusiv forma lor, găsești explicații în ghidul despre contractele civile.
Atenție: Ascunderea unei donații care trebuia raportată nu e doar o lipsă de corectitudine. Codul civil îl sancționează pe moștenitorul care ascunde, cu rea-credință, o donație supusă raportului sau reducțiunii, inclusiv prin pierderea drepturilor asupra valorii ascunse.
Raportul în procedura de la notar și în instanță
Raportul se rezolvă, de regulă, în cadrul procedurii succesorale notariale, dacă moștenitorii recunosc donațiile și se înțeleg asupra valorii lor. Notarul le include în calculul cotelor și în actul de partaj.
Dacă moștenitorii nu se înțeleg, problema raportului se judecă de obicei în procesul de partaj, unde instanța stabilește existența donației, caracterul ei raportabil și valoarea. Etapele sunt descrise în articolul despre partajul succesoral în instanță, iar pentru pregătirea discuției cu avocatul, vezi articolul despre prima consultație.
Pe scurt, de reținut
Raportul donațiilor asigură egalitatea între copii și soțul supraviețuitor atunci când unii au primit deja bunuri de la defunct în timpul vieții. Donația e tratată ca un avans din moștenire, iar donatarul ia mai puțin din ce a rămas. Raportul nu e datorat de părinți, frați sau legatari, nu se aplică cheltuielilor obișnuite de întreținere și educație și poate fi înlăturat de donator prin scutire expresă, în limitele rezervei. Pentru calculul concret, cu valorile reale ale bunurilor, apelează la notar sau la un avocat.
De reținut:
- doar descendenții și soțul își datorează raport, unii altora;
- donațiile către ei se prezumă raportabile, dacă nu există scutire expresă;
- raportul se face, de regulă, prin echivalent;
- cheltuielile de întreținere, educație și darurile obișnuite nu se raportează;
- renunțătorul nu datorează raport, dar donația lui poate fi redusă pentru rezervă.
Întrebări frecvente
Trebuie să socotesc apartamentul primit de la părinți la moștenire?
De regulă, da, dacă moștenești împreună cu frații sau cu părintele supraviețuitor și donația nu a fost scutită expres de raport. Valoarea lui se scade din partea ta din restul moștenirii.
Frații defunctului pot cere raportul donațiilor?
Nu. Raportul se datorează doar între descendenți și soțul supraviețuitor. Frații, părinții și legatarii nu îl pot cere și nici nu îl datorează.
Banii dați pentru facultate se raportează?
Ca regulă, nu. Cheltuielile de educație și de pregătire profesională sunt excluse din raport, spre deosebire de donațiile de bunuri sau de sume importante.
Ce înseamnă scutire de raport?
Este mențiunea prin care donatorul arată că donația este un avantaj suplimentar, nu un avans din moștenire. Donația scutită nu se socotește la egalizare, dar poate fi redusă dacă încalcă rezerva.
Dacă renunț la moștenire, păstrez donația?
Da, renunțătorul nu datorează raport. Donația lui poate fi însă redusă dacă depășește partea de care defunctul putea dispune liber și încalcă rezerva altor moștenitori.
