Cuprins 8 secțiuni
Un moștenitor care locuiește în străinătate are aceleași drepturi ca unul rămas în România, dar are în plus o problemă practică: cum participă la o succesiune deschisă în altă țară. Răspunsul este mai simplu decât pare, pentru că legea permite acceptarea moștenirii prin împuternicit, iar actele care circulă între state se pot legaliza sau apostila. Mai jos vezi ce lege se aplică, unde se dezbate succesiunea, ce procură ai nevoie și ce greșeli apar cel mai des la moștenirile cu element străin.
Ce înseamnă o moștenire cu element străin
O moștenire are element străin când cel puțin una dintre componentele ei ține de altă țară: defunctul a trăit în străinătate, are bunuri în mai multe state, moștenitorii sunt cetățeni străini sau locuiesc în afară, ori testamentul a fost făcut în altă țară.
Situația este frecventă la românii care au lucrat ani buni în alte state europene. Pot exista case în țară, conturi în Germania sau Italia și moștenitori împrăștiați. Fiecare element ridică două întrebări: ce instituție este competentă și ce lege se aplică.
Unde se dezbate succesiunea
Regula generală în Uniunea Europeană este simplă: succesiunea se dezbate în statul în care defunctul avea ultima reședință obișnuită, adică locul unde trăia efectiv, nu doar locul din buletin. Dacă locuia în Italia și avea acolo viața de zi cu zi, autoritățile italiene sunt, ca regulă, competente pentru întreaga moștenire.
| Situația defunctului | Instituția competentă, de regulă |
|---|---|
| ultima reședință în România | notarul din România |
| ultima reședință în alt stat membru al Uniunii | autoritatea acelui stat |
| reședință neclară sau în afara Uniunii | depinde de legătura cu România și de bunurile aflate aici |
| bunuri imobile în România | pot fi necesare formalități și în România pentru înscrierea în cartea funciară |
Dacă moștenitorii stau în România, dar defunctul a trăit în altă țară, ei vor trebui să se adreseze acelei autorități sau să dea o procură cuiva de acolo. În practică se contactează un notar sau un avocat din statul respectiv.
Ce lege se aplică
Regulamentul european în materie de succesiuni stabilește că, în principiu, se aplică legea statului unde defunctul avea ultima reședință obișnuită. Se aplică pentru toată averea, indiferent de tipul de bunuri și de locul unde se află.
Persoana care face testament poate însă alege prin testament legea statului a cărui cetățenie o are. Un român stabilit în altă țară poate prevedea că succesiunea sa se guvernează de legea română. Această alegere trebuie făcută expres și clar, în forma testamentului.
Alegerea legii contează mult: regulile despre rezervă, cote și moștenitori pot diferi mult între state. Cine vrea să evite surprize merită să discute cu un notar înainte de a pleca definitiv din țară. Pentru regulile românești de bază, vezi ghidul despre moștenirea legală.
Cum acționezi de la distanță: procura
Nu ești obligat să te întorci în țară pentru fiecare pas al succesiunii. Poți da o procură specială unei persoane de încredere, care să te reprezinte la notar. Procura trebuie să fie autentică, adică făcută la notar sau, în străinătate, la un notar local ori la consulatul României.
Pașii obișnuiți:
- alegi persoana care te reprezintă: o rudă, un prieten sau un avocat;
- stabilești în procură exact ce poate face: să accepte moștenirea, să renunțe, să semneze certificatul, să încheie partajul;
- autentifici procura la notar sau la consulat;
- o apostilezi sau o supralegalizezi, dacă e făcută la un notar local și statul respectiv cere asta;
- o traduci prin traducător autorizat, dacă este în limbă străină.
Atenție: procura pentru acceptarea sau renunțarea la o moștenire trebuie să fie specială, nu generală. O procură generală, care vorbește doar de administrarea bunurilor, nu îl împuternicește pe reprezentant să accepte sau să renunțe la moștenire.
Articolul despre procură și împuternicirea avocațială explică diferențele dintre cele două acte și limitele fiecăruia.
Termenul de un an pentru moștenitorii din străinătate
Termenul pentru acceptare sau renunțare este de un an de la deces și curge la fel pentru cei din străinătate ca pentru cei din țară. Faptul că ești departe nu îl prelungește automat. Dacă nu ai fost informat la timp despre deces, trebuie să acționezi imediat ce afli, dar legea nu oferă prelungiri generale.
De aceea, dacă ai aflat de decesul unei rude din România, cere imediat un certificat de deces și contactează un notar. Cum se face opțiunea succesorală, ce înseamnă acceptarea expresă și cea tacită, vezi în materialul despre acceptarea sau renunțarea la moștenire.
Certificatul european de moștenitor
Certificatul european de moștenitor este un document unic, recunoscut în statele Uniunii care aplică regulamentul, care dovedește calitatea de moștenitor, cotele și drepturile asupra bunurilor. El ajută când trebuie să închizi un cont într-o bancă străină sau să înscrii un imobil din alt stat.
Nu înlocuiește certificatul național, dar îl poate completa. Se eliberează la cerere, de autoritatea competentă din statul care a dezbătut succesiunea. Pentru formele naționale, vezi articolul despre certificatul de moștenitor la notar.
Greșeli frecvente
Unele dintre cele mai dese greșeli sunt următoarele:
- se presupune că succesiunea se dezbate în România doar pentru că defunctul era român, deși locuia în altă țară;
- se omit bunurile aflate în statul de reședință, pentru că se discută doar casa din țară;
- se semnează procuri generale în loc de speciale;
- se ratează termenul de un an pentru că actele ajung greu;
- se folosesc documente fără apostilă sau fără traducere autorizată, iar notarul nu le primește.
Costurile (taxe notariale, apostile, traduceri, deplasări) pot fi semnificative, iar un calcul înainte de a începe ajută. Pentru situații cu bunuri în mai multe state, un avocat specializat în drept internațional privat poate coordona procedura.
Pe aceeași temă, citește și Contractul de mandat: când împuternicești pe cineva.
Pe aceeași temă, citește și Succesiunea vacantă: ce se întâmplă fără moștenitori.
Întrebări frecvente
Pot accepta moștenirea fără să vin în România?
Da, printr-o procură specială autentică dată unei persoane de încredere. Împuternicitul semnează în numele tău la notar, cu actele legalizate și traduse, dacă e cazul.
Ce este apostila și când o cer?
Apostila este o ștampilă care confirmă autenticitatea unui act oficial în relațiile dintre statele care au aderat la convenția internațională. O ceri pe procuri și acte emise în străinătate care urmează să fie folosite în România.
Se aplică legea română dacă defunctul a trăit în altă țară?
De regulă, nu, ci legea statului unde avea ultima reședință obișnuită, cu excepția cazului în care a ales prin testament legea cetățeniei sale.
Termenul de un an se prelungește pentru cei din afară?
Nu automat. Termenul curge de la deces, indiferent unde locuiești, deci trebuie să acționezi cât mai repede după ce afli de succesiune.
Pot moșteni un imobil din România fără să trăiesc aici?
Da. După certificatul de moștenitor, imobilul se înscrie în cartea funciară pe numele tău, iar locuința în străinătate nu afectează dreptul de proprietate.