Data certă a unui contract: ce este și când contează

Data certă este data unui înscris sub semnătură privată pe care o pot opune și persoanele care nu l-au semnat, pentru că ea a fost confirmată de o instituție sau de un eveniment independent de părți. Contează mai ales atunci când contractul poate intra în conflict cu drepturile altor persoane, cum ar fi creditorii sau un cumpărător ulterior.

Ce este data certă?

În mod obișnuit, data scrisă pe un contract este cea pe care părțile o trec de comun acord. Ea face dovada între ele, dar nu este suficient de sigură pentru terți, pentru că ar putea fi trecută ulterior, în favoarea cuiva. Data certă este momentul de la care legea consideră că actul exista cu adevărat, într-un mod care nu mai depinde de cuvântul semnatarilor.

Noțiunea se aplică înscrisurilor sub semnătură privată. Actul autentic, încheiat la notar, are data confirmată de la început, așa că nu are nevoie de acest pas. Dacă vrei să vezi cum se raportează cele două forme, citește și materialul despre contractul de vânzare auto între persoane fizice, unde actul sub semnătură privată este folosit frecvent.

Cum se obține data certă?

Legea prevede mai multe situații în care un act capătă data certă, iar cele mai des întâlnite sunt acestea:

• înregistrarea înscrisului la o autoritate sau instituție publică, de exemplu la organul fiscal sau la o primărie;
• menționarea lui într-un act întocmit de un funcționar public, cum ar fi un act autentic notarial care face trimitere la contract;
• conferirea datei certe de către un notar public, prin procedura prevăzută pentru acest serviciu;
• decesul sau punerea sub ocrotire judecătorească a unuia dintre semnatari, momentul de la care data nu mai poate fi modificată de acesta.

Data certă nu înseamnă că actul a fost verificat pe fond. Instituția care o conferă atestă doar existența documentului la un moment dat, nu corectitudinea clauzelor lui.

De ce contează față de terți?

Terții sunt persoanele care nu au semnat contractul, dar ale căror drepturi pot fi afectate de el. Cel mai des este vorba de creditorii uneia dintre părți și de cei care dobândesc ulterior același bun de la același vânzător. Dacă între ei și părți apare un conflict, instanța se uită la ordinea în care au apărut drepturile, iar o dată certă ajută să se dovedească cine a fost primul.

Un exemplu simplu: cineva vinde un bun mobil printr-un înscris, iar apoi un creditor al vânzătorului cere urmărirea aceluiași bun. Dacă actul de vânzare nu are dată certă anterioară cererii creditorului, acesta poate susține că actul a fost antedatat. Un risc asemănător apare la un contract de închiriere, când proprietatea se schimbă și noul proprietar nu recunoaște contractul vechi.

În ce situații merită să o ceri?

Nu orice contract are nevoie de dată certă. Ea merită obținută atunci când actul ar putea fi pus în discuție de altcineva decât cel cu care l-ai semnat. Câteva exemple tipice:

• cesiuni și transmiteri de drepturi, pentru a fi opozabile debitorului și altor creditori;
• închirieri pe termen lung, când proprietarul poate vinde imobilul;
• împrumuturi între persoane, mai ales dacă există riscul ca debitorul să aibă și alți creditori; vezi explicațiile din materialul despre împrumutul de bani între persoane;
• vânzări sau schimburi de bunuri mobile de valoare, când vrei să poți dovedi ordinea față de un eventual al doilea cumpărător.

La o promisiune de vânzare cu plata unui avans, folosirea datei certe este de multe ori utilă, iar detaliile despre mecanismul avansului le găsești în articolul despre arvună și avans.

Ce greșeli se fac des?

Prima greșeală este să crezi că ștampila unei instituții înseamnă validarea contractului. Data certă nu repară un act nul și nu transformă un înscris sub semnătură privată într-unul autentic. A doua este amânarea: dacă ai așteptat până când conflictul a apărut, data certă obținută atunci nu mai poate dovedi că actul exista mai devreme. A treia este pierderea documentului, caz în care nu mai ai ce să prezinți instituției.

Ca regulă practică, gândește-te la data certă imediat după semnare, când partenerul este încă de acord și când totul este clar. Informațiile de aici sunt generale; pentru un contract concret, cere părerea unui notar sau a unui avocat. Alte explicații despre actele încheiate între persoane găsești în categoria Contracte.

Pe scurt

• Data certă este data unui act sub semnătură privată pe care o pot invoca și terții.
• O obții prin înregistrare la o instituție, mențiune într-un act oficial, procedura la notar sau prin anumite evenimente.
• Ea atestă existența actului, nu verifică și nu repară conținutul lui.
• Contează la cesiuni, închirieri și împrumuturi, unde alte persoane au drepturi.
• Se obține cel mai bine imediat după semnare, nu după apariția conflictului.