Contractul sub semnătură privată: când are putere de probă

Un contract sub semnătură privată are putere de probă între părți atunci când este scris, semnat de cei care se obligă, iar semnătura nu este contestată sau este recunoscută. Nu are nevoie de notar ca să existe, însă valoarea lui în fața unei instanțe sau a unui terț depinde de ce se poate dovedi despre semnătură, despre conținut și despre momentul în care a fost încheiat.

Ce este un act sub semnătură privată?

Este orice înscris întocmit de părți fără intervenția unui notar sau a altui funcționar public și semnat de cel care își asumă obligația. Poate fi scris de mână, tipărit sau completat după un model, iar ce contează este ca semnătura să fie a persoanei care se obligă. Majoritatea contractelor obișnuite dintre oameni, de la o închiriere până la o prestare de servicii, pot fi făcute în această formă, pentru că legea nu le cere altceva.

Diferența față de înțelegerea doar vorbită este uriașă la capitolul dovadă. Un acord oral există, dar se probează greu, de multe ori doar cu martori și cu alte indicii, după cum arată și articolul despre contractul verbal și dovada lui. Documentul semnat îți oferă un text pe care cealaltă parte nu îl mai poate rescrie din memorie.

Când are putere de probă între părți?

Între părți, înscrisul semnat face dovada deplină a ceea ce cuprinde, dacă cel căruia i se opune recunoaște semnătura sau nu o contestă. Dacă o parte susține că semnătura nu îi aparține, instanța poate cere verificarea scrisului printr-o expertiză. Până la lămurirea acestei contestații, actul nu poate fi folosit la întreaga lui valoare.

Faptul că actul este valabil ca probă nu înseamnă că este și valabil ca act juridic. Semnatarul poate cere anularea lui dacă a fost indus în eroare, a fost constrâns sau a semnat fără discernământ, pe baza regulilor prezentate în materialul despre nulitatea absolută și relativă a contractului. Semnătura, singură, nu acoperă un viciu de fond.

Ce contracte nu pot rămâne sub semnătură privată?

Unele acte cer forma autentică pentru a fi valabile, adică întocmirea lor la notar. Este vorba, printre altele, de vânzarea unui imobil, de donație sau de constituirea unei ipoteci imobiliare. Dacă părțile semnează doar un înscris sub semnătură privată pentru astfel de operațiuni, documentul nu produce efectul dorit, iar riscul este nulitatea. El poate însă, în unele situații, să funcționeze ca promisiune de a încheia actul în fața notarului, dacă este redactat corect ca antecontract.

Dacă nu ești sigur ce formă cere contractul tău, merită să afli de la început ce face fiecare profesionist. Diferențele dintre rolurile acestora sunt explicate în materialul avocat, notar sau consilier juridic: cine ce face.

Ce îl face mai greu de contestat?

Un act sub semnătură privată devine mai solid dacă respectă câteva reguli simple de redactare. Ele nu îți garantează câștigul unui proces, dar îți reduc mult șansele ca o parte să se plângă ulterior că nu a știut ce semnează.

• identificarea completă a părților: nume, domiciliu, serie și număr de act de identitate;
• descrierea clară a obligațiilor fiecăruia, fără formulări vagi precum „în cel mai scurt timp”;
• data și locul încheierii, scrise de mână sau tipărite, la fel pentru toate exemplarele;
• semnătura fiecărei părți, eventual cu inițiale pe fiecare pagină, ca să nu poată fi înlocuite foi;
• câte un exemplar original pentru fiecare parte, precizat în text;
• anexele (liste de bunuri, predare-primire) semnate la rândul lor.

Cum se leagă de data actului față de terți?

Între cei care au semnat, data trecută pe act se poate dovedi cu orice mijloc de probă. Față de persoanele care nu au semnat, de pildă creditorii uneia dintre părți sau un cumpărător ulterior al aceluiași bun, data nu este considerată sigură doar fiindcă apare în text. Pentru ca ea să le poată fi opusă, actul trebuie să primească o dată certă, de exemplu prin înregistrarea la o instituție sau prin menționarea lui într-un act autentic. Merită să te gândești la acest pas atunci când contractul poate afecta și alte persoane, nu doar pe tine și pe partenerul tău.

Ce faci dacă ai deja un astfel de contract?

Păstrează originalul într-un loc sigur și nu îl modifica ulterior cu pixul sau prin adăugiri neasumate de ambele părți. Orice schimbare se face printr-un act adițional semnat de toți cei care au semnat contractul inițial. Dacă bănuiești că partenerul nu își va respecta cuvântul, adună și alte dovezi: mesaje, transferuri bancare, chitanțe, fotografii. Ele întăresc contractul, mai ales atunci când semnătura este pusă la îndoială.

Informațiile din acest articol sunt generale. Pentru situația ta concretă, mai ales dacă în joc sunt un imobil sau o sumă importantă, discută cu un avocat sau cu un notar, care poate verifica documentul și forma în care trebuie încheiat.

Dacă vrei să înțelegi mai bine tipurile de contracte pe care le poți semna între persoane, găsești mai multe explicații în categoria Contracte.

Pe scurt

• Un contract sub semnătură privată este valabil ca probă între părți dacă semnătura nu este contestată sau este recunoscută.
• Nu toate actele pot fi încheiate astfel: imobilele și donațiile cer forma autentică.
• Semnătura nu acoperă viciile de fond, precum eroarea sau constrângerea.
• Față de terți, data actului contează doar dacă este dată certă.
• Redactarea atentă și păstrarea altor dovezi te ajută mult într-un eventual litigiu.