Arvuna și avansul: diferențe, efecte și cum le scrii

Arvuna și avansul par să însemne același lucru, pentru că în ambele cazuri dai o sumă de bani înainte de finalizarea unei tranzacții. În realitate, legea le tratează diferit, iar diferența se vede exact în momentul în care ceva nu merge: cumperi un apartament, dar banca refuză creditul; comanzi o mobilă, dar atelierul nu o livrează; vinzi o mașină, dar cumpărătorul se răzgândește. Atunci afli dacă banii se întorc, se pierd sau se dublează.

Articolul explică ce este fiecare, cum le deosebești în practică, ce efecte au și cum le scrii într-un contract ca să eviți un proces. Textul are caracter general și nu înlocuiește analiza unui avocat pentru situația ta.

Ce este arvuna și ce rol are?

Arvuna este suma de bani sau alt bun pe care o parte îl dă celeilalte la încheierea contractului, ca semn al seriozității și ca garanție că tranzacția se va face. Codul civil îi dă, în mod obișnuit, un rol dublu: confirmă înțelegerea și permite părților să se retragă, cu un preț fix.

Mecanismul este următorul, atunci când părțile nu au stabilit altceva:

• dacă cel care a dat arvuna renunță la contract, pierde suma dată;
• dacă cel care a primit-o renunță, trebuie să o înapoieze în dublu;
• dacă contractul se execută, arvuna se scade din preț sau, dacă nu se poate, se restituie.

Rezultatul este că arvuna funcționează ca un fel de „taxă de ieșire” stabilită dinainte. Nu trebuie să dovedești niciun prejudiciu, așa cum ai face la daunele-interese obișnuite.

Arvuna confirmatorie și arvuna penitențială

Codul civil distinge după scop. Arvuna penitențială îți permite să te retragi plătind prețul stabilit prin lege, adică pierderea sau dublul sumei. Arvuna confirmatorie doar confirmă contractul și nu dă dreptul de retragere; dacă cineva nu își respectă obligațiile, se aplică regulile obișnuite de neexecutare. Dacă în text nu scrie nimic, se prezumă că arvuna îți dă dreptul să te retragi, deci scrie clar ce ai vrut.

Ce este avansul și cum se deosebește de arvună?

Avansul, numit și acont, este o parte din prețul final plătită înainte de livrare sau de semnarea actului. Nu are rol de garanție și nu dă dreptul de retragere, deci dacă tranzacția nu se mai face, el trebuie returnat integral, fără penalitate.

Cea mai simplă comparație se vede într-un tabel:

Din acest motiv, cuvântul din chitanță sau din contract nu este o simplă formalitate. Dacă scrii „avans” și tu ai de gând să ceri dublul la renunțare, vei descoperi la proces că nu poți.

Ce se întâmplă cu arvuna dacă nimeni nu vrea să renunțe?

Dacă părțile își respectă înțelegerea, arvuna nu se pierde și nu se dublează, ci se scade din prețul final. Ea își îndeplinește rolul de garanție până la semnarea actului sau până la livrare, apoi se contopește cu plata.

Să luăm un exemplu obișnuit. Cumperi un teren, dai o arvună și semnezi la notar la termen. Suma dată se socotește în prețul total, iar la final plătești restul. Dacă, dimpotrivă, cumpărătorul refuză să se prezinte, vânzătorul poate păstra arvuna. Iar dacă vânzătorul găsește un client mai bun și nu mai vine la notar, cumpărătorul poate cere dublul.

Aceste reguli se completează cu cele despre promisiunea de vânzare, pe care le găsești în articolul despre antecontract.

Sfat: când plătești o arvună mare, cere ca antecontractul să precizeze termenul până la care se încheie vânzarea și ce se întâmplă dacă finanțarea nu se obține.

Când se restituie arvuna, chiar dacă contractul nu se face?

Arvuna se restituie, de regulă, atunci când contractul nu se mai încheie dintr-o cauză care nu poate fi imputată celui care a dat-o. Exemplele tipice sunt forța majoră, imposibilitatea fortuită de a executa obligația sau o condiție asumată de ambele părți care nu s-a îndeplinit.

Dacă tranzacția cade pentru că imobilul se dovedește a avea ipotecă ascunsă, de pildă, vina aparține celui care vinde. În asemenea situații este corect să ceri restituirea sumei, iar uneori și despăgubiri suplimentare, în măsura în care le poți dovedi. Despre evenimentele care scuză neexecutarea poți citi în articolul despre forța majoră și impreviziune.

Un lucru pe care mulți îl omit: dacă arvuna a fost dată pentru un contract care este nul, de exemplu pentru că i-a lipsit forma cerută de lege, ea se restituie, pentru că nu mai există temei pentru păstrarea ei. Consecințele nulității sunt explicate în textul despre nulitatea absolută și relativă.

Cum scrii corect plata anticipată într-un contract?

Plata anticipată se scrie cu un cuvânt precis, o sumă exactă, o dată și o mențiune despre efectele ei. Orice ambiguitate se interpretează în dezavantajul celui care a redactat contractul, iar dovada o poartă cel care pretinde un anumit tip de plată.

O formulare utilă conține:

1. natura sumei: „arvună” sau „avans”, nu amândouă într-un singur rând;
2. cuantumul în cifre și litere;
3. modalitatea plății: numerar cu chitanță semnată sau transfer bancar, cu mențiunea din ordinul de plată;
4. efectul în caz de renunțare, scris în toate cuvintele, chiar dacă repetă legea;
5. data limită la care se încheie contractul final.

Pentru sume mari, plata prin bancă rămâne cea mai sigură, pentru că lasă urme verificabile. Dacă tranzacția trece prin mai multe etape, o structură clară a contractului te ajută; regulile generale le găsești în ghidul contractului civil între persoane fizice.

Atenție: o chitanță pe care scrie doar „am primit suma de...” fără alt context lasă loc de dispută. Dacă vânzătorul susține mai târziu că a fost un împrumut, vei avea greu de dovedit contrariul.

Pe aceeași temă, citește și procesul civil în România: etapele, de la cerere la hotărâre.