Copiii din afara căsătoriei și drepturile la moștenire

Copilul născut în afara căsătoriei are aceleași drepturi de moștenire ca unul născut în cadrul ei, dacă filiația lui față de părintele decedat este stabilită legal. Legea nu mai face nicio deosebire între cele două categorii, nici la cota legală, nici la rezervă. Diferența practică apare la dovadă: față de mamă, filiația rezultă din actul de naștere, dar față de tată trebuie dovedită prin recunoaștere sau printr-un proces. Mai jos vezi ce acte contează, ce se întâmplă când tatăl nu a recunoscut copilul și cum intră în calcul adopția.

Ce înseamnă filiația și de ce decide totul

Filiația este legătura juridică dintre copil și părinții lui. Ea îl face pe copil descendent direct al părintelui și îi dă calitatea de moștenitor din prima clasă, cea mai apropiată de defunct. Fără filiație stabilită, copilul nu moștenește, chiar dacă legătura biologică este evidentă.

Față de mamă, filiația se stabilește prin faptul nașterii, consemnat în actul de naștere. Față de tată, calea depinde de situație:

• dacă părinții erau căsătoriți la naștere, se aplică prezumția de paternitate și tatăl este soțul mamei;
• dacă nu erau căsătoriți, tatăl poate recunoaște copilul printr-o declarație, la starea civilă sau la notar;
• dacă tatăl nu recunoaște, copilul sau mama pot cere stabilirea paternității în instanță, proces în care se folosesc probe, inclusiv expertiza ADN.

Căile sunt explicate pe larg în articolul despre stabilirea paternității, iar pentru moștenire ele contează decisiv.

Care sunt drepturile copilului la moștenire

Un copil cu filiația stabilită este moștenitor legal în prima clasă și moștenește împreună cu ceilalți copii, în cote egale, plus soțul supraviețuitor, dacă există. Nu contează dacă a fost născut în căsătorie, dacă părinții se cunoșteau bine sau dacă a locuit vreodată cu tatăl.

Prima clasă de moștenitori exclude rudele mai îndepărtate, deci copiii rămân singurii chemați, alături de soț. Detalii despre ordinea moștenitorilor sunt în ghidul despre moștenirea legală.

Sfat: dacă ești copil din afara căsătoriei și tatăl tău nu te-a recunoscut oficial, nu aștepta să se deschidă succesiunea. Dovada filiației se poate face și după deces, dar procesul devine mai greu, pentru că tatăl nu mai poate fi consultat sau supus expertizei.

Rezerva copilului din afara căsătoriei

Copilul cu filiație stabilită este moștenitor rezervatar. Chiar dacă tatăl îl dezmoștenește prin testament sau lasă tot unui alt copil, el poate cere partea minimă garantată de lege, adică jumătate din ce ar fi primit fără testament. Mecanismul este același ca la ceilalți copii și e prezentat în articolul despre rezerva succesorală.

Un caz frecvent: tatăl are doi copii din căsătorie și unul din afara ei, iar în testament lasă tot celor doi. Al treilea copil poate cere reducțiunea legatelor, iar instanța îi completează rezerva. Dacă tatăl nu l-a recunoscut în timpul vieții, copilul trebuie să dovedească mai întâi filiația, apoi să ceară rezerva.

Cum dovedești filiația după decesul tatălui

Dacă tatăl nu a recunoscut copilul și a murit, calea rămâne acțiunea în stabilirea paternității. Ea se depune la instanță împotriva moștenitorilor tatălui. Probele pot include:

1. martori care confirmă relația dintre mamă și tată și recunoașterea de către acesta a copilului în societate;
2. corespondență, fotografii și mesaje care arată că tatăl se purta ca părinte;
3. acte de întreținere, plăți efectuate pentru copil;
4. expertiza genetică, care poate fi făcută pe rude apropiate ale defunctului sau pe material biologic păstrat, dacă instanța o încuviințează.

Procesul poate fi lung și tensionat, mai ales când ceilalți moștenitori contestă. Copilul trebuie să se grăbească să deschidă acțiunea, pentru că termenul de un an pentru opțiunea succesorală curge independent. Un avocat îți poate spune dacă merită introdusă mai întâi acțiunea de paternitate sau dacă poți accepta moștenirea cu rezerva dovedirii filiației.

Adopția și efectele ei succesorale

Adopția schimbă regulile. Copilul adoptat devine, juridic, copil al adoptatorului și are drepturi de moștenire față de acesta, ca un copil din căsătorie. Totodată, drepturile succesorale față de familia de origine încetează, în regimul adopției cu efecte depline.

Aceasta înseamnă că:

• adoptatul moștenește de la părintele adoptiv și de la rudele acestuia, în limitele legii;
• adoptatorul moștenește de la adoptat, iar părinții firești nu mai au drepturi succesorale față de copilul adoptat;
• copiii adoptatului pot veni, la rândul lor, prin reprezentare la moștenirea adoptatorului.

Dacă te afli în această situație, cere notarului să verifice hotărârea de încuviințare a adopției, pentru că ea stă la baza calității de moștenitor.

Relația cu frații și cu ceilalți moștenitori

Copilul din afara căsătoriei intră în indiviziune cu frații lui, ca orice moștenitor. De multe ori relațiile sunt delicate: frații vitregi nu s-au cunoscut sau au interese opuse. Dacă bunurile nu se pot împărți ușor, se ajunge la partaj, voluntar la notar sau judiciar în instanță, iar regulile sunt cele din materialul despre partajul succesoral în instanță.

Dacă ceilalți moștenitori nu știu de existența ta

Se întâmplă ca ceilalți moștenitori să nu știe de copilul din afara căsătoriei. Dacă acesta își stabilește filiația ulterior, certificatul de moștenitor eliberat deja se poate completa sau se poate cere un partaj în care el să-și primească partea. Legea nu îl lasă fără drepturi doar pentru că a apărut târziu, dar termenele de prescripție și regulile de dovadă rămân în vigoare.

Greșeli care costă

Printre cele mai dese erori se numără amânarea recunoașterii, ignorarea termenului de un an pentru opțiune, lipsa probelor păstrate (mesaje, plăți, fotografii) și presupunerea că un testament poate lăsa copilul fără nimic. În cazul copilului din afara căsătoriei, cheia este documentul: cât timp tatăl trăiește, recunoașterea la notar sau la starea civilă face tot mai simplu. După deces, drumul trece prin instanță.