Datoriile celui decedat: cât răspund moștenitorii

Moștenitorii care acceptă o moștenire preiau nu doar bunurile, ci și datoriile celui decedat, însă Codul civil le limitează răspunderea: ei plătesc datoriile numai cu bunurile din moștenire și proporțional cu cota pe care o primește fiecare. Cu alte cuvinte, un copil care moștenește jumătate dintr-o casă răspunde pentru jumătate din datorii, și doar până la valoarea acelei jumătăți de casă, nu cu salariul sau cu apartamentul lui propriu.

Regula generală are însă excepții importante: soțul care a semnat împreună creditul, prietenul care a girat împrumutul și bunul ipotecat nu sunt protejați de această limită. Articolul explică ce intră în pasivul moștenirii, cum se împart datoriile, ce pot face creditorii și cum te orientezi practic. Informațiile au caracter general și nu țin locul unei analize făcute de un avocat sau de un notar pe actele tale; regulile legale se pot modifica în timp.

Ce datorii intră în moștenire

Pasivul moștenirii cuprinde toate obligațiile patrimoniale ale defunctului existente la data decesului, plus anumite cheltuieli care apar după deces, numite sarcini ale moștenirii. Împreună formează partea „negativă” a masei succesorale.

Datoriile propriu-zise

• creditele bancare: de nevoi personale, ipotecare, carduri de credit, descoperiri de cont;
• împrumuturile de la persoane fizice, dovedite prin contract, chitanțe sau alte înscrisuri; regulile lor sunt descrise în articolul despre împrumutul între persoane;
• impozitele și taxele restante: impozitul pe clădiri și teren, impozitul auto, obligațiile față de ANAF;
• facturile de utilități și abonamentele neachitate la data decesului;
• despăgubirile datorate în urma unor hotărâri judecătorești sau a unor contracte;
• restanțele la întreținerea datorată unui copil, acumulate până la deces.

Sarcinile moștenirii

Sarcinile sunt cheltuieli legate de succesiune care apar după deces, cum ar fi cheltuielile de înmormântare, în limite rezonabile, cheltuielile de conservare și administrare a bunurilor până la împărțeală și costurile procedurii succesorale. Cine le-a plătit din banii proprii le poate recupera din moștenire sau de la ceilalți moștenitori, proporțional cu cotele.

Ce nu se transmite moștenitorilor

Obligațiile strict legate de persoana defunctului se sting la deces. De exemplu, obligația de a plăti în viitor pensia de întreținere pentru un copil încetează, iar copilul devine, de regulă, el însuși moștenitor. Sancțiunile cu caracter personal, cum ar fi pedepsele penale, nu trec asupra moștenitorilor. Pentru alte sancțiuni și pentru situații speciale, verifică regulile aplicabile cu un specialist.

Principiul de bază: răspunderea în limita bunurilor moștenite

Potrivit Codului civil, moștenitorii răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia. Avocații numesc această regulă răspundere „intra vires hereditatis”, adică în limitele moștenirii.

Ce înseamnă concret:

1. Nu plătești din averea ta proprie datoriile defunctului care depășesc valoarea a ceea ce ai moștenit.
2. Plătești doar partea ta: dacă ai 1/3 din moștenire, răspunzi pentru 1/3 din datorii.
3. Creditorii se îndreaptă asupra bunurilor moștenite: ei pot cere executarea silită a acestor bunuri, chiar dacă ele au trecut deja în proprietatea ta.

Valorile sunt ilustrative și servesc doar la înțelegerea mecanismului.

Important: Limita răspunderii funcționează corect doar dacă bunurile moștenite pot fi identificate și evaluate. Dacă amesteci banii moșteniți cu ai tăi sau vinzi repede bunurile fără documente, dovada limitei devine dificilă. Păstrează actele și cere notarului inventarierea bunurilor când bănuiești datorii mari.

Cum se împart datoriile între moștenitori

Ca regulă, datoriile defunctului se împart de drept între moștenitori, proporțional cu cotele lor, fără să fie nevoie de vreun act. Un creditor care are de primit 90.000 lei de la un defunct cu trei moștenitori egali poate cere fiecăruia câte 30.000 lei, în limitele bunurilor moștenite.

Regula are câteva excepții sau nuanțe:

• obligațiile indivizibile, cele care prin natura lor nu se pot împărți, pot fi cerute în întregime oricărui moștenitor;
• datoriile garantate cu ipotecă pot fi recuperate din bunul ipotecat, indiferent cui îi revine bunul la partaj, pentru că ipoteca „urmărește” bunul;
• înțelegerile dintre moștenitori (de exemplu, „eu iau casa și plătesc tot creditul”) sunt valabile între ei, dar nu-l obligă pe creditor, care poate cere în continuare fiecăruia partea lui;
• legatarul cu titlu particular, cel care primește prin testament un bun anume, nu răspunde, ca regulă, de datoriile moștenirii, cu excepțiile prevăzute de lege.

Creditele cu ipotecă, codebitorii și garanții

Limitarea răspunderii îi protejează doar pe moștenitori ca moștenitori. Cine era obligat personal, alături de defunct, rămâne obligat în continuare pe baza propriei semnături.

Codebitorul

Dacă soțul sau un alt membru al familiei a semnat creditul ca codebitor (de regulă, solidar), banca îi poate cere lui întreaga sumă rămasă, nu doar o parte, și din toată averea lui. Faptul că este și moștenitor nu schimbă nimic.

Fidejusorul (girantul)

Persoana care a garantat creditul defunctului, ca fidejusor, rămâne obligată să plătească dacă moștenirea nu acoperă datoria, în condițiile contractului de fidejusiune. Invers, dacă defunctul a fost el girant pentru altcineva, obligația lui de garanție trece, de regulă, asupra moștenitorilor, tot în limitele moștenirii.

Asigurarea de viață atașată creditului

Multe credite au o asigurare de viață sau de deces care acoperă, total sau parțial, soldul rămas. Anunță banca și asigurătorul cât mai repede, depune certificatul de deces și cere în scris să verifice dacă polița se aplică. Condițiile și excluderile sunt cele din poliță.

Datoriile comune ale soților

Când defunctul era căsătorit în regim de comunitate, unele datorii sunt comune ambilor soți, iar soțul supraviețuitor poate răspunde pentru ele independent de moștenire. Este cazul, de pildă, al creditului luat împreună pentru locuință sau al cheltuielilor obișnuite ale gospodăriei.

Ordinea logică este următoarea: întâi se lichidează comunitatea de bunuri, adică se stabilesc bunurile și datoriile comune, apoi se trece la moștenirea propriu-zisă. Regulile regimului matrimonial sunt explicate în articolul despre regimul matrimonial, iar drepturile soțului rămas în viață în ghidul dedicat soțului supraviețuitor.

Ce pot face creditorii defunctului

Creditorii defunctului au la dispoziție mai multe instrumente legale ca să-și recupereze banii, iar Codul civil le dă o poziție privilegiată față de creditorii personali ai moștenitorilor în ceea ce privește bunurile moștenite. Practic, din casa moștenită se plătesc întâi datoriile defunctului, și abia apoi datoriile personale ale moștenitorului.

Pe scurt, creditorii pot:

• cere deschiderea procedurii succesorale la notar, dacă moștenitorii nu o deschid;
• cere instanței să oblige moștenitorii să opteze într-un termen mai scurt decât anul legal;
• cere numirea unui curator al moștenirii, cât timp moștenitorii nu au acceptat, ca să aibă pe cine acționa în judecată;
• acționa în judecată moștenitorii, fiecare pentru partea lui;
• continua executarea silită începută împotriva defunctului, în condițiile Codului de procedură civilă, de această dată împotriva moștenitorilor; etapele sunt explicate în articolul despre executarea silită.

Atenție: Creanțele se prescriu, iar decesul debitorului nu șterge datoria și nu face ca termenul să înceapă din nou. Dacă un creditor îți cere bani pentru o datorie foarte veche a defunctului, verifică dacă nu cumva dreptul lui de a obține executarea s-a prescris. Despre termene găsești explicații în articolul despre prescripția extinctivă.

Cum afli ce datorii a avut defunctul

Înainte de a decide dacă accepți moștenirea, merită să faci o inventariere cât mai completă a datoriilor. Nu există un singur registru cu toate datoriile unei persoane, așa că informația se adună din mai multe surse.

1. Corespondența și documentele din casă: extrase bancare, contracte de credit, somații, plicuri de la executori sau de la firme de recuperare.
2. Băncile la care defunctul avea conturi: pe baza certificatului de deces și a dovezii calității de moștenitor, băncile oferă informații despre conturi și credite.
3. Primăria și ANAF: notarul solicită, în procedura succesorală, certificatele fiscale care arată eventualele impozite restante.
4. Cartea funciară: extrasul de carte funciară arată ipotecile și sechestrele înscrise pe imobile.
5. Arhiva garanțiilor mobiliare: în registrul public al garanțiilor reale mobiliare apar garanțiile asupra bunurilor mobile, de exemplu asupra unui autoturism.
6. Instanțele: portalul instanțelor de judecată permite căutarea dosarelor în care defunctul era parte.

Sfat: Notează fiecare datorie găsită într-un tabel simplu: creditor, sumă, dată, garanție, dacă mai are cineva obligație alături de defunct. Cu acest tabel, discuția cu notarul sau cu avocatul despre acceptare sau renunțare durează mult mai puțin.

Accepți sau renunți când moștenirea are datorii

Datorită limitării răspunderii, simpla existență a unor datorii nu impune renunțarea. Decizia depinde de raportul dintre valoarea bunurilor și valoarea datoriilor și de cât efort vrei să depui pentru a gestiona creditorii.

Repere orientative:

• bunuri clar mai mari decât datoriile: acceptarea are sens; plătești datoriile din moștenire și păstrezi diferența;
• bunuri aproximativ egale cu datoriile: acceptarea îți aduce mai ales muncă, dar poate merita dacă ții la un anumit bun, cum ar fi casa părintească;
• datorii clar mai mari decât bunurile: renunțarea te scutește de proceduri și de discuții cu creditorii, deși limita răspunderii te-ar proteja oricum;
• situație neclară: cere inventarul bunurilor și consultă un specialist înainte să expire termenul de un an.

Regulile despre termen, despre acceptarea tacită și despre efectele renunțării sunt explicate în ghidul despre acceptarea sau renunțarea la moștenire, iar cadrul general al succesiunii în ghidul despre moștenirea legală.

Greșeli care te pot costa

• să plătești din banii tăi o datorie a defunctului, crezând că ești obligat, deși moștenirea nu acoperă suma;
• să semnezi la bancă un act prin care preiei creditul în nume propriu, fără să înțelegi consecințele;
• să vinzi bunuri din moștenire înainte de a afla ce datorii există;
• să ignori somațiile primite de la un executor, în loc să le arăți unui avocat;
• să crezi că renunțarea fratelui te obligă pe tine la toată datoria; ea îți crește cota, deci și partea de datorie, dar tot în limita bunurilor.

Ce iei cu tine din acest ghid

Datoriile defunctului nu dispar la deces, ci trec asupra moștenitorilor care acceptă moștenirea, împărțite după cote. Protecția oferită de Codul civil este importantă: fiecare moștenitor răspunde numai cu bunurile moștenite, nu cu averea proprie. Această protecție nu acoperă însă codebitorii, garanții și bunurile ipotecate, iar soțul supraviețuitor poate avea datorii comune proprii. Fă un inventar al datoriilor înainte de a te decide și cere sfatul unui notar sau al unui avocat atunci când sumele sunt mari ori neclare.

De reținut:

• moștenitorii răspund doar în limita bunurilor moștenite;
• datoriile se împart proporțional cu cotele;
• codebitorii și girantul rămân obligați personal;
• ipoteca urmărește bunul, indiferent cine îl moștenește;
• cine renunță nu primește nimic și nu datorează nimic.