Executarea silită este procedura prin care un creditor obține, cu ajutorul forței statului, ceea ce i se cuvine potrivit unui titlu executoriu, atunci când debitorul nu plătește sau nu face de bunăvoie ce trebuie. Ea este realizată de un executor judecătoresc, sub controlul instanței de executare, după regulile Codului de procedură civilă: creditorul depune cererea, instanța încuviințează executarea, executorul îl somează pe debitor și apoi poate popri conturi și venituri, sechestra și vinde bunuri sau impune direct o obligație.
Ghidul se adresează ambelor părți: creditorului care vrea să își transforme hotărârea în bani și debitorului care primește o somație și vrea să își cunoască drepturile. Explicăm ce acte pot fi executate, cum decurge procedura, ce poate și ce nu poate fi luat și cum se contestă un act nelegal. Informațiile au caracter general; legislația se poate schimba, iar pentru un dosar de executare concret discută cu un avocat sau cu executorul judecătoresc.
Ce este executarea silită și când se ajunge la ea
Executarea silită este etapa finală a unui conflict civil, în care o obligație deja stabilită este dusă la îndeplinire fără acordul debitorului. Ea nu mai discută dacă datoria există, ci doar cum este recuperată.
Se ajunge la executare atunci când sunt îndeplinite simultan câteva condiții:
- există un titlu executoriu, adică un act căruia legea îi recunoaște forța de a fi executat;
- obligația din titlu este certă, lichidă și exigibilă, adică existența, valoarea și scadența ei sunt clare;
- debitorul nu a executat-o de bunăvoie;
- dreptul de a cere executarea nu s-a prescris.
Executarea nu este obligatorie pentru creditor. Multe hotărâri sunt respectate voluntar, iar executarea apare doar când debitorul refuză sau amână. Locul ei în parcursul unui litigiu este descris în ghidul despre procesul civil.
Titlul executoriu: fără el nu se poate începe
Titlul executoriu este documentul pe baza căruia se face executarea, iar fără el executorul nu poate face niciun act de constrângere. Cel mai des este o hotărâre judecătorească, dar legea dă acest caracter și altor înscrisuri.
| Titlu executoriu | Exemplu | Observație |
|---|---|---|
| Hotărârea judecătorească definitivă | obligarea la plata unei datorii | cel mai frecvent titlu |
| Hotărârea cu execuție provizorie | pensia de întreținere stabilită în primă instanță | se execută chiar înainte de a deveni definitivă |
| Ordonanța de plată | datorie dintr-un contract, obținută prin procedura specială | executorie potrivit codului |
| Contractul autentificat de notar | împrumut cu sumă și scadență clare | dacă constată o creanță certă, lichidă și exigibilă |
| Contractul de închiriere autentic sau înregistrat la organul fiscal | chiria neplătită | pentru plata chiriei, potrivit Codului civil |
| Cambia, biletul la ordin, cecul | titluri de credit neplătite | titluri executorii potrivit legilor speciale |
| Contractul de credit bancar | rate neplătite către bancă | potrivit legislației bancare |
Pentru pensia de întreținere, unde execuția provizorie are un rol important, vezi ghidul despre pensia de întreținere. Pentru datoriile din contracte, procedura rapidă care produce un titlu executoriu este ordonanța de plată.
Sfat: Dacă împrumuți o sumă importantă unei persoane, un contract autentificat la notar, cu sumă și termen clare, poate deveni direct titlu executoriu. Economisești astfel un proces întreg dacă banii nu sunt restituiți. Detalii în ghidul despre împrumutul între persoane.
Executorul judecătoresc și cererea de executare
Executarea începe prin cererea creditorului adresată unui executor judecătoresc, pe care creditorul îl alege, în limitele teritoriale prevăzute de lege. Executorii judecătorești sunt profesioniști independenți, organizați în camere și în Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, care publică lista lor.
Ce depui la executor
- Cererea de executare, cu datele tale și ale debitorului.
- Titlul executoriu, în original sau în copie legalizată, după caz.
- Informațiile pe care le ai despre veniturile și bunurile debitorului: angajator, bănci, imobile, autoturisme.
- Avansul pentru cheltuielile de executare, stabilit de executor.
Cine plătește cheltuielile de executare
Cheltuielile de executare, adică onorariul executorului, taxele și costurile actelor, sunt avansate de creditor, dar sunt suportate în final de debitor, care le plătește împreună cu datoria. Ele sunt stabilite printr-un act al executorului, iar debitorul le poate contesta dacă le consideră nelegale sau excesive. Onorariile executorilor au limite stabilite prin reglementări profesionale.
Executorul are și instrumente de investigare: poate cere informații de la instituții publice și de la bănci despre conturile, veniturile și bunurile debitorului, în condițiile legii. Astfel, chiar dacă nu știi unde lucrează debitorul, executorul poate afla.
Încuviințarea executării și somația
După înregistrarea cererii, executorul nu poate trece direct la poprire sau sechestru. Mai întâi, el cere instanței de executare să încuviințeze executarea. Instanța de executare este, ca regulă, judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul debitorului.
Instanța verifică, fără a rejudeca fondul, dacă titlul este executoriu, dacă obligația este certă, lichidă și exigibilă și dacă nu există impedimente legale. Dacă totul este în regulă, încuviințează executarea, care se poate face apoi prin toate formele prevăzute de lege.
Somația
După încuviințare, executorul îi comunică debitorului o somație, împreună cu o copie a titlului executoriu și a încheierii de încuviințare. Somația îi arată debitorului ce are de plătit sau de făcut și termenul în care poate face asta de bunăvoie, pentru a evita continuarea executării și creșterea costurilor.
Important: Dacă primești o somație de executare, nu o ignora. Verifică imediat titlul, sumele și cheltuielile și discută cu un avocat. Termenele în care poți contesta actele de executare sunt scurte și curg de la momente precise.
Formele executării silite
Executarea se face prin mai multe forme, pe care executorul le poate folosi succesiv sau simultan, după natura obligației și după bunurile debitorului. Pentru datoriile în bani, poprirea este de obicei prima folosită, pentru că este cea mai rapidă.
| Forma | Ce presupune | Exemplu |
|---|---|---|
| Poprirea | blocarea sumelor pe care un terț i le datorează debitorului și virarea lor către creditor | conturi bancare, salariu, pensie, chirii încasate |
| Urmărirea mobiliară | sechestrarea bunurilor mobile și vânzarea lor | autoturism, echipamente, bunuri de valoare |
| Urmărirea imobiliară | notarea în cartea funciară, evaluarea și vânzarea la licitație a unui imobil | apartament, teren |
| Executarea directă | predarea unui bun, evacuarea, îndeplinirea unei obligații de a face sau de a nu face | eliberarea unei locuințe, demolarea unei construcții |
| Executarea în materia minorilor | aducerea la îndeplinire a hotărârilor privind locuința copilului sau legăturile personale | respectarea programului de vizită |
Pentru hotărârile privind copiii, executarea are reguli speciale, care pun pe primul plan interesul copilului; vezi ghidul despre programul de legături personale.
Ce nu poate fi luat: limitele legale
Executarea nu îl poate lăsa pe debitor fără mijloace minime de trai. Codul de procedură civilă protejează o parte din venituri și anumite bunuri, indiferent de mărimea datoriei.
Limitele popririi pe salariu și pensie
Ca regulă, veniturile din muncă și pensiile pot fi urmărite:
- până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate ca obligație de întreținere sau alocație pentru copii;
- până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
Când există mai multe urmăriri, legea limitează totalul care poate fi reținut. Pentru veniturile mici există protecții suplimentare, iar anumite prestații sociale, cum sunt alocațiile de stat pentru copii, nu pot fi urmărite, potrivit legii.
Bunurile care nu pot fi urmărite
Codul prevede o listă de bunuri neurmăribile, pentru a proteja nevoile de bază ale debitorului și ale familiei sale. Ea cuprinde, în principal:
- bunurile de uz personal și casnic strict necesare debitorului și familiei, cu excepția celor de valoare mare;
- obiectele de cult religios, dacă nu sunt de valoare;
- bunurile necesare persoanelor cu dizabilități sau îngrijirii persoanelor bolnave;
- alimentele necesare pentru o perioadă limitată;
- bunurile necesare continuării profesiei, în anumite condiții.
Atenție: Lista exactă și limitele se pot schimba prin lege. Dacă ești debitor și consideri că a fost urmărit un bun sau un venit protejat, contestă actul în termen, cu ajutorul unui avocat.
Contestația la executare și alte apărări ale debitorului
Contestația la executare este principala cale prin care debitorul, sau orice persoană vătămată, poate cere instanței să anuleze un act de executare nelegal sau chiar întreaga executare. Se judecă de instanța de executare și se depune în termenele scurte prevăzute de cod.
Motive frecvente de contestație:
- Titlul nu este executoriu sau nu putea fi executat în acel moment.
- Datoria a fost deja plătită, integral sau parțial.
- Dreptul de a cere executarea s-a prescris.
- Au fost urmărite bunuri sau venituri protejate de lege.
- Cheltuielile de executare sunt nelegale sau excesive.
- Executorul nu a respectat procedura, de exemplu nu a comunicat somația.
Suspendarea executării
Simpla depunere a contestației nu oprește executarea. Debitorul poate cere însă suspendarea executării până la judecarea contestației, iar instanța o poate acorda, de regulă cu obligația de a plăti o cauțiune. În anumite situații, executarea se suspendă și pe durata judecării căilor de atac împotriva titlului; vezi ghidul despre apel și recurs.
Plata voluntară
Debitorul poate plăti oricând, direct executorului, datoria și cheltuielile la zi. Cu cât plătește mai repede, cu atât cheltuielile de executare sunt mai mici. Plata integrală duce la încetarea executării.
Când se stinge dreptul de a executa
Dreptul de a cere executarea silită se prescrie, potrivit Codului de procedură civilă, ca regulă, în termen de 3 ani, iar pentru titlurile privind drepturi reale termenul este mai lung. Termenul curge de la data la care titlul poate fi executat.
Prescripția executării poate fi întreruptă, de exemplu prin plata voluntară sau recunoașterea datoriei de către debitor ori prin depunerea cererii de executare. Separat, o executare începută dar lăsată în nelucrare din vina creditorului o perioadă mai lungă poate fi considerată perimată, adică desființată de drept.
Mecanismele generale ale prescripției sunt explicate în ghidul despre prescripția extinctivă. Dacă debitorul a decedat, datoria trece în anumite condiții asupra moștenitorilor, iar regulile sunt în ghidul despre datoriile defunctului.
Recapitulare
Executarea silită transformă un titlu executoriu în bani sau în fapte concrete, dar are reguli stricte, care protejează și creditorul, și debitorul. Creditorul alege executorul și avansează costurile; instanța încuviințează executarea; executorul folosește poprirea, sechestrul, vânzarea sau executarea directă; debitorul păstrează o parte din venituri și bunurile de bază și se poate apăra prin contestație.
De reținut:
- fără titlu executoriu nu există executare;
- instanța de executare trebuie să încuviințeze executarea;
- salariul se poate popri până la jumătate pentru întreținere și până la o treime pentru alte datorii;
- anumite bunuri și prestații sociale nu pot fi urmărite;
- cheltuielile de executare sunt suportate, în final, de debitor;
- contestația la executare are termene scurte și nu suspendă automat executarea;
- dreptul de a cere executarea se prescrie, de regulă, în 3 ani.
Întrebări frecvente
Cât poate reține executorul din salariu?
Ca regulă, până la jumătate din venitul lunar net pentru obligațiile de întreținere și până la o treime pentru celelalte datorii. Pentru veniturile mici și pentru mai multe urmăriri simultane legea prevede protecții suplimentare.
Cine plătește executorul judecătoresc?
Creditorul avansează cheltuielile de executare, dar acestea sunt suportate în final de debitor, alături de datorie. Debitorul le poate contesta dacă le consideră nelegale sau excesive.
Poate executorul să îmi ia locuința?
Imobilele pot fi urmărite silit, prin vânzare la licitație, în condițiile Codului de procedură civilă. De obicei, executorul încearcă întâi formele mai simple, cum este poprirea, iar debitorul are drepturi de apărare pe tot parcursul procedurii.
Contestația la executare oprește executarea?
Nu automat. Debitorul trebuie să ceară separat suspendarea executării, iar instanța o poate acorda, de regulă, cu plata unei cauțiuni.
Ce se întâmplă dacă debitorul nu are nimic de urmărit?
Executarea poate rămâne fără rezultat o perioadă. Titlul rămâne valabil cât timp dreptul de a cere executarea nu s-a prescris, iar executarea poate fi reluată dacă debitorul dobândește venituri sau bunuri.
