Regimul matrimonial este setul de reguli care stabilește ce se întâmplă cu bunurile și cu datoriile soților în timpul căsătoriei și la încetarea ei. Codul civil prevede trei regimuri: comunitatea legală, care se aplică automat dacă nu alegeți altceva, separația de bunuri și comunitatea convențională, ultimele două fiind alese prin convenție matrimonială încheiată la notar.
Mulți oameni află ce regim au abia la divorț sau la o moștenire, când este prea târziu să-l schimbe. Merită să înțelegi diferențele înainte de căsătorie sau în primii ani ai ei. Informațiile de mai jos au caracter general și nu înlocuiesc consultarea unui notar public, care redactează convenția, sau a unui avocat, care îți poate explica efectele în situația ta.
Ce este regimul matrimonial
Regimul matrimonial reglementează relațiile patrimoniale dintre soți și dintre soți și terți, adică creditori, bănci sau cumpărători. El răspunde la întrebări practice: al cui este apartamentul cumpărat după nuntă, cine răspunde pentru un credit luat de un singur soț, ce se împarte la divorț și ce primește soțul supraviețuitor înainte de moștenire.
La încheierea căsătoriei, viitorii soți declară ofițerului de stare civilă regimul matrimonial ales. Dacă nu au încheiat o convenție matrimonială, se aplică comunitatea legală.
| Regim | Cum se alege | Principiul de bază |
|---|---|---|
| Comunitatea legală | automat, fără convenție | bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt comune, cu excepțiile legale |
| Separația de bunuri | convenție matrimonială la notar | fiecare soț rămâne proprietarul exclusiv al bunurilor dobândite de el |
| Comunitatea convențională | convenție matrimonială la notar | comunitatea legală, modificată prin clauzele permise de lege |
Regulile comune tuturor regimurilor
Indiferent de regimul ales, Codul civil impune câteva reguli de bază, numite uneori regimul primar, de la care soții nu pot deroga. Ele protejează familia și pe fiecare soț.
Cele mai importante sunt:
- locuința familiei: un soț nu poate înstrăina, greva sau închiria locuința familiei și nici nu poate scoate din ea bunurile care o mobilează fără acordul scris al celuilalt, chiar dacă locuința îi aparține doar lui;
- cheltuielile căsătoriei: ambii soți contribuie, potrivit mijloacelor fiecăruia, iar munca în gospodărie și creșterea copiilor sunt o formă de contribuție;
- independența profesională: fiecare soț poate exercita o profesie și dispune de veniturile încasate, cu respectarea obligațiilor față de familie;
- dreptul la informare: fiecare soț poate cere celuilalt informații despre bunurile, veniturile și datoriile sale;
- mandatul între soți: un soț îl poate împuternici pe celălalt să-l reprezinte.
Aceste reguli contează mult la divorț și la partaj, explicate în Partajul bunurilor comune după divorț: reguli și etape.
Comunitatea legală
Comunitatea legală este regimul cel mai răspândit în România, pentru că se aplică automat. Bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune în devălmășie, adică aparțin ambilor, fără cote stabilite până la partaj.
Rămân totuși bunuri proprii ale fiecărui soț, printre altele:
- bunurile dobândite înainte de căsătorie;
- bunurile moștenite sau primite prin donație, dacă dispunătorul nu a prevăzut altfel;
- bunurile de uz personal și cele destinate profesiei, cu anumite excepții;
- despăgubirile pentru prejudicii;
- bunurile dobândite prin înlocuirea unui bun propriu și fructele bunurilor proprii.
Administrarea bunurilor comune
Fiecare soț poate face singur, ca regulă, acte de conservare și de administrare privind bunurile comune, precum și acte de dobândire. Pentru actele de dispoziție importante, cum ar fi vânzarea sau ipotecarea unui imobil comun, este nevoie de acordul ambilor soți. Un act făcut fără acordul necesar poate fi anulat, în condițiile legii.
Datoriile în comunitatea legală
Soții răspund cu bunurile comune pentru anumite obligații, printre care cele asumate împreună, cele pentru cheltuielile obișnuite ale căsătoriei și cele pentru bunurile comune. Pentru datoriile personale ale unui soț, creditorul urmărește mai întâi bunurile proprii ale acestuia, iar bunurile comune doar în condițiile prevăzute de lege.
Separația de bunuri
Separația de bunuri este regimul în care fiecare soț rămâne proprietarul exclusiv al bunurilor dobândite înainte și în timpul căsătoriei. Nu există o masă de bunuri comune, iar la divorț nu se face partajul unei comunități.
Câteva particularități ale separației de bunuri:
- La încheierea convenției, notarul întocmește un inventar al bunurilor mobile ale fiecărui soț, ca dovadă a proprietății.
- Bunurile cumpărate împreună de soți sunt deținute în coproprietate pe cote, ca între orice persoane.
- Fiecare soț răspunde, ca regulă, pentru propriile datorii.
- Pentru cheltuielile obișnuite ale căsătoriei și pentru cele privind creșterea și educarea copiilor, Codul civil prevede, ca regulă, o răspundere comună a soților, așa că separația nu înseamnă lipsă de obligații față de familie.
- Regulile regimului primar, inclusiv protecția locuinței familiei, se aplică și aici.
Sfat: Păstrează dovezile achizițiilor importante pe numele tău, mai ales când plătești din conturi diferite. În separația de bunuri, proprietatea se dovedește cu acte, nu cu înțelegeri verbale.
Comunitatea convențională
Comunitatea convențională pornește de la comunitatea legală, dar o adaptează prin clauze permise de Codul civil. Este o variantă de mijloc, utilă când soții vor să păstreze ideea de bunuri comune, dar să regleze anumite aspecte.
| Clauză posibilă | Ce face | Exemplu de utilitate |
|---|---|---|
| Includerea în comunitate a unor bunuri proprii | anumite bunuri dobândite înainte de căsătorie devin comune | locuința cumpărată de un soț înainte de nuntă, în care va locui familia |
| Restrângerea comunității | comunitatea se limitează la bunurile anume prevăzute | soții vor bunuri comune doar pentru locuință și autoturism |
| Acordul ambilor pentru anumite acte de administrare | crește controlul comun asupra unor bunuri | administrarea unor imobile închiriate |
| Clauza de preciput | soțul supraviețuitor preia anumite bunuri comune înainte de partaj | protecția soțului supraviețuitor |
| Modalități de lichidare a comunității | stabilesc cum se împart bunurile la încetarea regimului | evitarea disputelor la divorț |
Clauza de preciput este interesantă și din perspectiva moștenirii, pentru că operează înainte de împărțirea moștenirii. Despre drepturile soțului supraviețuitor citește Drepturile soțului supraviețuitor la moștenire, explicate, iar pentru ordinea moștenitorilor, ghidul despre moștenirea legală.
Convenția matrimonială: cum se încheie
Convenția matrimonială este contractul prin care viitorii soți sau soții aleg separația de bunuri sau comunitatea convențională. Ea se încheie prin act autentic, la notar, cu consimțământul ambilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică specială.
Înainte de căsătorie
Convenția încheiată înainte de căsătorie produce efecte de la data încheierii căsătoriei. Viitorii soți o prezintă la starea civilă, iar ofițerul de stare civilă consemnează regimul ales.
În timpul căsătoriei
Soții pot schimba regimul matrimonial în timpul căsătoriei, după cel puțin un an de la încheierea ei, ori de câte ori doresc, tot prin convenție matrimonială încheiată la notar. Schimbarea nu trebuie să fraudeze creditorii: aceștia sunt protejați de lege și pot contesta, în anumite condiții, actele făcute în frauda drepturilor lor.
Publicitatea convenției
Pentru a fi opozabilă terților, convenția trebuie făcută publică. Notarul o înregistrează în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale, iar mențiuni se fac și în registrele de stare civilă, în cartea funciară pentru imobile și, pentru profesioniști, în registrele specifice. Până la îndeplinirea formalităților, terții de bună-credință pot considera că soții sunt căsătoriți sub regimul comunității legale.
Important: O convenție nu se poate abate de la regulile imperative ale regimului primar și nici de la regulile privind autoritatea părintească. Clauzele care încalcă legea sunt nule, chiar dacă au fost semnate de ambii soți.
Separația judiciară de bunuri
Pe lângă schimbarea voluntară, Codul civil permite și separația judiciară de bunuri: dacă un soț încheie acte care pun în pericol grav interesele patrimoniale ale familiei, celălalt poate cere instanței să înlocuiască regimul comunității cu separația de bunuri. Este o măsură de protecție, folosită când discuția amiabilă nu mai este posibilă.
Exemple în care se discută o asemenea cerere:
- un soț contractează datorii mari, nejustificate, pentru care pot fi urmărite bunurile comune;
- un soț risipește sistematic bunurile comune;
- un soț ascunde sau înstrăinează bunuri comune.
Cum alegi regimul potrivit
Nu există un regim „mai bun” în general, ci unul potrivit situației voastre. Câteva situații în care merită discutată serios o convenție matrimonială:
- unul dintre soți are o afacere sau o activitate cu risc de datorii;
- soții au patrimonii foarte diferite la căsătorie;
- este o a doua căsătorie, cu copii din relații anterioare;
- unul dintre soți primește sau se așteaptă să primească bunuri importante de la familie;
- soții vor să clarifice de la început cum se vor împărți bunurile dacă relația se încheie.
Convenția matrimonială este un contract și urmează regulile generale ale contractelor, cum ar fi consimțământul liber și forma cerută de lege; vezi Contractul civil între persoane fizice: ghid complet. Pentru efectele regimului la divorț, revino la ghidul complet despre divorț, iar pentru comparația căilor de divorț, la Divorțul la notar, la primărie sau în instanță: diferențe.
Ce se întâmplă cu regimul la încetarea căsătoriei
Regimul matrimonial încetează prin divorț, desființarea căsătoriei, decesul unui soț sau schimbarea lui prin convenție ori prin hotărâre. Încetarea este urmată de lichidarea regimului: se stabilesc bunurile fiecăruia, se plătesc datoriile și se împart bunurile comune, dacă există.
| Mod de încetare | Ce urmează |
|---|---|
| Divorț | lichidarea regimului, prin partaj la notar sau în instanță |
| Decesul unui soț | lichidarea regimului înainte de dezbaterea moștenirii, apoi împărțirea moștenirii |
| Schimbarea regimului în timpul căsătoriei | lichidarea vechiului regim, de regulă prin aceeași convenție sau printr-un act separat |
La deces, ordinea contează: mai întâi se separă cota soțului supraviețuitor din bunurile comune, iar abia apoi se împarte moștenirea defunctului.
Pe scurt despre regimurile matrimoniale
Regimul matrimonial stabilește soarta bunurilor și a datoriilor soților. Comunitatea legală se aplică automat, separația de bunuri și comunitatea convențională se aleg prin convenție matrimonială la notar, înainte de căsătorie sau după cel puțin un an de la încheierea ei. Indiferent de regim, regulile de bază, precum protecția locuinței familiei și contribuția la cheltuielile căsătoriei, rămân obligatorii.
De reținut:
- fără convenție, se aplică comunitatea legală;
- convenția se încheie numai prin act autentic, la notar;
- schimbarea regimului în timpul căsătoriei e posibilă după cel puțin un an;
- convenția devine opozabilă terților prin publicitate;
- regimul ales influențează divorțul, datoriile și moștenirea.
Întrebări frecvente
Ce regim matrimonial am dacă nu am semnat nimic la notar?
Ai regimul comunității legale. Acesta se aplică automat tuturor soților care nu au încheiat o convenție matrimonială.
Pot face separație de bunuri după ce m-am căsătorit?
Da, după cel puțin un an de la încheierea căsătoriei, prin convenție matrimonială încheiată la notar, cu acordul ambilor soți.
Separația de bunuri mă protejează de datoriile soțului?
În mare parte, da, pentru că fiecare răspunde, ca regulă, pentru propriile datorii. Pentru cheltuielile obișnuite ale căsătoriei și cele privind copiii, legea prevede totuși, ca regulă, o răspundere comună.
Pot vinde apartamentul meu fără acordul soțului dacă avem separație de bunuri?
Dacă apartamentul este locuința familiei, ai nevoie de acordul scris al soțului chiar și în separația de bunuri. Pentru alte imobile proprii, poți dispune singur.
Ce este clauza de preciput?
Este o clauză din convenția matrimonială prin care soțul supraviețuitor poate prelua anumite bunuri comune înainte de împărțirea moștenirii.
