Căsătoria cu un cetățean străin: ce acte și ce reguli se aplică

O căsătorie cu un cetățean străin se încheie în România după aceleași reguli de fond ca orice altă căsătorie, dar partenerul străin trebuie să depună în plus acte emise de țara sa, traduse și, de regulă, legalizate sau apostilate. Oficierea are loc la primăria aleasă, iar cele mai multe probleme apar din cauza documentelor incomplete sau netraduse corect.

Ce acte trebuie să depună cei doi viitori soți?

Fiecare viitor soț depune o declarație de căsătorie și actele care dovedesc identitatea, starea civilă și sănătatea. Pentru cetățeanul român, lista este cea obișnuită: act de identitate, certificat de naștere, certificat medical prenupțial. Partenerul străin are în plus de pregătit câteva documente care provin din statul lui.

• pașaportul sau un alt document de identitate valabil;
• certificatul de naștere, cu apostilă sau supralegalizare, după tratatele dintre cele două state, și traducere legalizată în limba română;
• documentul care arată că are capacitate matrimonială, adică faptul că poate să se căsătorească potrivit legii țării sale (denumirea diferă de la stat la stat);
• dovada desfacerii sau a încetării unei căsătorii anterioare, dacă a mai fost căsătorit: hotărâre de divorț sau certificat de deces al fostului soț;
• certificatul medical prenupțial, eliberat conform cerințelor din România.

Lista exactă și formatul documentelor se confirmă la serviciul de stare civilă unde depui dosarul, pentru că unele primării cer clarificări suplimentare pentru cetățenii anumitor state.

Cum se traduc și se legalizează documentele străine?

Documentele întocmite în alt stat trebuie să fie recunoscute în România printr-o formalitate de autentificare și să fie traduse de un traducător autorizat. Autentificarea este, de obicei, apostila, atunci când ambele state sunt părți la Convenția de la Haga, ori supralegalizarea în alte situații. Unele state au acorduri speciale care scutesc actele de formalități.

Traducerea o face un traducător autorizat, iar semnătura lui se legalizează la notar. Merită să ceri traducerea după ce ai obținut apostila, ca ștampila să fie tradusă și ea. Dacă partenerul tău nu înțelege româna, la oficiere va participa un interpret, ceea ce se anunță din timp la starea civilă.

Ce se întâmplă dacă vă căsătoriți în străinătate?

O căsătorie încheiată în alt stat este valabilă în România dacă a respectat legea locului unde a fost oficiată și condițiile de fond cerute de legea fiecărui soț. Pentru ca soțul român să aibă actul în evidențele naționale, căsătoria se transcrie la starea civilă din România, pe baza certificatului străin, apostilat și tradus. Fără transcriere, e posibil să întâmpini piedici la schimbarea numelui, la întocmirea actelor de identitate sau la unele proceduri notariale.

Condițiile de bază sunt cele din legea civilă: vârsta minimă, consimțământul liber al ambilor, lipsa unei alte căsătorii în curs și lipsa unor impedimente de rudenie. De aceea, o verificare prealabilă te scutește de surprize.

Ce regim matrimonial se aplică soților de cetățenii diferite?

Regimul matrimonial al cuplului este stabilit după regulile dreptului internațional privat, care iau în calcul, printre altele, reședința comună și cetățenia soților. Soții pot, în anumite limite, să aleagă legea aplicabilă regimului lor printr-o convenție. Dacă nu fac o alegere, se aplică legea indicată de normele de conflict, ceea ce poate duce la reguli diferite față de cele pe care le cunoști din România.

Pentru bunurile din România este util să înțelegi cum funcționează regimul matrimonial: comunitate, separație sau convenție și să discuți cu un notar dacă o convenție ți se potrivește. Alegerea făcută înainte de nuntă poate preveni dispute despre proprietăți în statele diferite în care ați putea locui.

Ce urmează după căsătorie: nume, copii și domiciliu

După oficiere, fiecare soț hotărăște dacă își păstrează numele sau îl schimbă, iar această alegere se consemnează în actul de căsătorie. Dacă aveți copii sau îi veți avea, regulile despre locuința lor și călătoriile în afara țării cer atenție; poți citi despre plecarea cu copilul în străinătate și când ai nevoie de acord. Dacă relația se destramă, trebuie să știi ce instanță și ce lege se aplică, iar pașii generali sunt descriși în ghidul despre divorțul în România. Dreptul de ședere al soțului străin se reglementează separat, prin legislația despre străini, nu prin legea căsătoriei.

Mai multe explicații pentru cupluri găsești în categoria Familie. Informațiile de aici sunt generale; pentru situația ta concretă, în special dacă sunt implicate mai multe state, consultă un avocat, un notar sau serviciul de stare civilă competent.

Pe scurt

• Soțul străin trebuie să prezinte acte din țara lui, apostilate sau supralegalizate și traduse legalizat.
• Documentul de capacitate matrimonială și, la nevoie, dovada divorțului sau a decesului fostului soț sunt esențiale.
• Căsătoria încheiată în străinătate se transcrie la starea civilă din România.
• Regimul matrimonial poate fi stabilit și printr-o convenție, ceea ce limitează confuziile între legi.
• Dreptul de ședere este o procedură separată de căsătorie.