Plecarea cu copilul în străinătate: când ai nevoie de acord

Plecarea cu copilul în străinătate presupune, în mod obișnuit, acordul ambilor părinți, dat prin declarație notarială, chiar și după divorț. Dacă celălalt părinte refuză nejustificat sau nu poate fi găsit, părintele interesat poate cere instanței să înlocuiască acordul. Pentru o simplă vacanță regulile sunt mai ușoare decât pentru o mutare definitivă, dar logica este aceeași: copilul are legături cu ambii părinți, iar decizii importante se iau, în principiu, împreună.

Textul explică principiile generale. Procedurile și actele cerute la frontieră pot fi diferite de la un moment la altul, deci verifică înainte de plecare cu un notar sau cu autoritățile competente.

De ce este nevoie de acordul celuilalt părinte

După divorț, în mod obișnuit autoritatea părintească este comună, adică ambii părinți iau împreună deciziile importante despre copil. Plecarea în străinătate, în special pentru o perioadă lungă, face parte din aceste decizii. Chiar dacă copilul locuiește cu tine, nu poți decide de unul singur dacă drepturile celuilalt părinte nu au fost limitate de instanță. Contextul general al despărțirii este în ghidul despre divorț. Mai multe despre acest regim găsești în articolul despre autoritatea părintească după divorț.

Regula servește și protecției copilului: împiedică, de pildă, situațiile în care un părinte ia copilul în altă țară fără ca celălalt să știe unde este.

Excepții

În unele situații, un părinte poate hotărî singur, de exemplu dacă celălalt a fost lipsit de autoritate părintească, dacă a decedat sau dacă instanța a stabilit expres o altă regulă. Verifică întotdeauna ce spune hotărârea de divorț sau de stabilire a locuinței copilului.

Declarația notarială pentru călătorii

Pentru călătorii cu minorul, autoritățile cer adesea o declarație de acord a celuilalt părinte, autentificată de notar, în care apar destinația, perioada și, uneori, persoana care însoțește copilul. Aceasta este dovada că plecarea nu este făcută în secret.

Un asemenea document conține, de regulă:

• datele de identificare ale părinților și ale copilului;
• țările în care se călătorește și perioada;
• precizarea dacă acordul este valabil pentru o singură călătorie sau pentru mai multe;
• semnătura autentificată la notar.

Atenție: Cerințele pentru traversarea frontierei se pot schimba în funcție de țară și de mijlocul de transport. Înainte de călătorie, verifică la autoritățile de frontieră ce documente se cer pentru minori.

Ce faci dacă celălalt părinte refuză

Dacă celălalt părinte refuză plecarea fără motive întemeiate, poți cere instanței să dea încuviințarea în locul lui. Instanța analizează interesul copilului, scopul călătoriei, durata, siguranța și motivele refuzului.

Un refuz bazat doar pe conflictul dintre părinți are șanse mici să fie menținut, în timp ce un refuz motivat de riscuri reale, de exemplu temeri justificate că copilul nu va fi adus înapoi, este luat în serios. Procesul respectă regulile generale descrise în ghidul despre procesul civil, dar în materie de familie instanțele pot acționa mai rapid când e vorba de un termen apropiat.

Dovezile utile

În cerere vei depune dovezi despre călătorie: rezervări, invitații, programul de studii sau de tratament, dacă este cazul. Cu cât planul este mai clar și mai limitat în timp, cu atât încrederea instanței crește.

Vacanță, studii sau mutare definitivă

Nu toate plecările sunt la fel. O vacanță scurtă, o tabără sau o excursie școlară se tratează diferit față de o ședere de un an sau o stabilire definitivă.

Mutarea definitivă schimbă locuința copilului și programul de legături cu celălalt părinte. De aceea, ea se discută, de regulă, în același cadru în care s-au stabilit aceste elemente. Detalii despre ele sunt în articolele despre locuința copilului și despre programul de legături personale.

Riscurile plecării fără acord

Dacă pleci cu copilul în străinătate fără acordul necesar și nu îl aduci înapoi, riști consecințe civile și penale. Pe plan internațional există mecanisme pentru returnarea copilului în cazul mutării sau reținerii ilicite, prevăzute de convenții la care România este parte. Un părinte poate cere returnarea copilului în țara de reședință obișnuită.

Pe plan penal, legea sancționează, în anumite condiții, mutarea sau reținerea copilului fără drept. Aprecierea depinde de faptele concrete și de hotărârile anterioare, așa că, dacă te afli într-o asemenea situație, un avocat te poate sfătui cum să procedezi.

Cum pregătești o plecare fără conflict

O discuție deschisă cu celălalt părinte, înainte de rezervări, scutește de multe probleme. Spune-i unde mergeți, pentru cât timp și cum poate ține legătura cu copilul. Propune compensații pentru timpul pierdut din programul lui, de exemplu apeluri video regulate.

Păstrează totul în scris. Mesajele în care celălalt părinte își dă acordul, plus declarația notarială, sunt cele mai bune dovezi. Dacă planul se schimbă, actualizează acordul.

Dacă ai de gând să te muți definitiv, gândește-te la ce se întâmplă cu pensia și cu programul. Modificările pot face necesară o nouă hotărâre, iar pensia poate fi reconsiderată, așa cum arată articolul despre modificarea pensiei de întreținere.