Cheltuieli de judecată: recuperarea onorariului avocatului

Cheltuielile de judecată sunt sumele pe care partea care câștigă procesul le poate recupera de la partea care pierde, iar onorariul avocatului este una dintre cele mai importante. Regula generală din procedura civilă este simplă: cine pierde, plătește. Dar regula nu funcționează de la sine, pentru că instanța acordă aceste sume doar dacă le ceri și le dovedești.

Mulți oameni află abia la sfârșitul procesului că ar fi putut recupera o parte din ce au dat avocatului, dar nu au păstrat actele sau nu au formulat cererea la momentul potrivit. Mai jos vezi ce intră în cheltuieli, cum le dovedești și de ce instanța nu îți dă întotdeauna tot ce ai cerut. Ghidul este general și pornește de la regulile Codului de procedură civilă; în dosarul tău, avocatul cunoaște detaliile care contează.

Ce sunt cheltuielile de judecată și cine le plătește?

Cheltuielile de judecată sunt costurile unui proces: taxa judiciară de timbru, onorariul avocatului, onorariile experților, costul martorilor, cheltuielile de deplasare și alte sume necesare apărării. Le plătește, în principiu, partea care a pierdut procesul, la cererea celeilalte părți.

Cuvântul „pierde" are aici un sens practic. Dacă ți s-a admis doar în parte cererea, instanța poate dispune o împărțire proporțională sau poate compensa cheltuielile. Dacă ai pierdut integral, riști să plătești și costurile adversarului pe lângă ale tale.

Ce intră în cheltuieli

• taxa judiciară de timbru, descrisă în articolul despre taxa de timbru;
• onorariul avocatului, pe baza contractului și a dovezii plății;
• onorariul expertului numit de instanță, dacă a fost plătit de tine;
• cheltuielile pentru martori și pentru deplasarea la termene;
• taxele de executare, în faza de executare silită.

Sunt excluse costurile fără legătură cu procesul și, de regulă, timpul pierdut de tine de la serviciu, pentru care nu primești o compensație separată.

Cum ceri cheltuielile de judecată în proces?

Ceri cheltuielile de judecată printr-o cerere expresă, formulată în fața instanței până la încheierea dezbaterilor pe fond, de regulă prin note scrise sau prin pledoarie orală. Dacă nu ai cerut nimic, instanța nu le acordă din oficiu, iar situația se complică după închiderea dosarului.

În practică, avocatul tău trece această solicitare în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare, apoi o precizează la ultimul termen, cu suma exactă și cu documentele justificative. Dacă vrei să înțelegi ce conține o cerere de chemare în judecată, găsești explicațiile în articolul dedicat.

Momentul potrivit

La ultimul termen, înainte de pronunțare, depui un înscris cu lista cheltuielilor și dovezile. Dacă lipsa unui act te-ar împiedica, anunți instanța din timp că îl vei depune. Dacă ai uitat să ceri cheltuielile, există uneori posibilitatea unei cereri separate, dar este o cale mai incomodă și mai riscantă, pe care o discuți cu avocatul.

Cum dovedești onorariul plătit avocatului?

Dovedești onorariul prin contractul de asistență juridică și prin documentul fiscal care atestă plata: factură, chitanță sau extras de cont. Instanța vrea să vadă atât că ai convenit asupra onorariului, cât și că l-ai plătit efectiv, în cuantumul pe care îl pretinzi.

Sfat: Păstrează toate documentele într-un singur dosar, încă din prima zi. Reconstituirea lor după doi ani de proces este mult mai grea decât pare.

Detalii despre ce poți cere avocatului în materie de documente fiscale găsești în articolul despre factura și dovada plății onorariului.

Poate instanța să reducă onorariul avocatului?

Da. Instanța poate reduce onorariul cerut dacă îl socotește vădit disproporționat față de valoarea pricinii sau față de munca depusă de avocat, ținând seama de complexitatea dosarului și de numărul de termene. Reducerea nu înseamnă că plătești mai puțin avocatului tău; înseamnă doar că partea adversă nu va rambursa decât o parte din suma plătită.

Asta explică de ce poți primi înapoi mai puțin decât ai cheltuit. Exemplul tipic: ai plătit un onorariu mare pentru o cerere simplă, rezolvată la un singur termen. Instanța poate considera că suma depășește ceea ce era necesar și o poate diminua.

Ce o ajută pe instanță să accepte suma

• un contract clar, cu activitățile descrise;
• un număr rezonabil de ședințe la care avocatul a fost prezent;
• acte procedurale elaborate (întâmpinare, răspuns la întâmpinare, note scrise);
• legătura dintre valoarea litigiului și onorariu.

Despre structura onorariului și despre ce include, ai o prezentare în articolul despre tipurile de onorariu. Cu cât contractul este mai clar, cu atât argumentezi mai ușor un cuantum corect.

Ce se întâmplă dacă pierzi și tu procesul?

Dacă pierzi, poți fi obligat să plătești cheltuielile adversarului, în limita celor dovedite și acceptate de instanță. Riscul acesta merită cântărit înainte de începerea unui proces, mai ales într-un litigiu cu miză mică și cu cheltuieli mari.

Din acest motiv, o parte dintre dispute se rezolvă mai bine pe cale amiabilă. Medierea poate costa mai puțin și evită riscul obligării la cheltuielile celeilalte părți; află mai multe în articolul despre mediere.

Persoanele cu venituri mici pot cere sprijin de la stat sub forma unor facilități la plata taxelor sau a onorariilor, așa cum explică articolul despre ajutorul public judiciar.