Proba cu martori în procesul civil: propunere și audiere

Proba cu martori, numită și proba testimonială, este audierea în instanță a unor persoane care au cunoștință directă despre faptele disputate. Un martor nu aduce opinii și nu spune ce ar fi putut să se întâmple, ci povestește ce a văzut sau a auzit el însuși. Este o probă folosită des, dar și una dintre cele mai fragile.

Mulți cred că „aduci doi vecini și ai câștigat". În realitate, instanța cântărește fiecare declarație, iar legea pune limite clare. Mai jos afli cum se propun martorii, cum decurge audierea și ce poate face un martor bun diferența.

Ce poate dovedi un martor într-un proces civil?

Un martor poate dovedi fapte concrete la care a fost de față: o înțelegere verbală, o predare de bunuri, o stare de fapt, un comportament, durata unei locuiri. Nu poate dovedi însă, de regulă, un act juridic pentru care legea cere un înscris.

Regula practică este următoarea: pentru actele de valoare mai mare, precum un împrumut consistent sau o vânzare, legea cere dovada prin înscris, iar martorii pot interveni doar în completare sau când ai un început de dovadă scrisă. Pentru fapte juridice (accidente, folosirea unui teren, relațiile dintre persoane), martorii se pot folosi mai liber.

De aceea, înainte să cauți martori, încearcă să afli dacă situația ta se dovedește cu martori sau cere un înscris. Pe tema dovedirii unei înțelegeri nescrise, vezi și contractul verbal și dovada lui.

Cum propui martorii în instanță?

Martorii se propun în scris, în cererea de chemare în judecată de către reclamant și în întâmpinare de către pârât, cu precizarea datelor lor de identificare și a faptelor pe care urmează să le confirme. Instanța decide dacă admite proba și, dacă da, îi citează.

Propunerea trebuie să fie motivată. Nu este suficient să scrii „solicit audierea unor martori". Spui cine sunt, unde locuiesc și ce știu. Judecătorul verifică dacă faptele au legătură cu litigiul și dacă proba este utilă.

Poți propune oricât de mulți martori?

Nu, instanța poate limita numărul dacă declarațiile s-ar repeta. Doi sau trei martori care știu lucruri diferite sunt mai valoroși decât zece care repetă același lucru.

Cine nu poate fi martor?

Legea restrânge audierea unor persoane, de exemplu a celor lipsite de discernământ sau a unor rude apropiate ale părților, iar pentru unele litigii de familie există excepții. Nu presupune că ruda sau prietenul tău poate sau nu poate fi audiat: verifică cu avocatul înainte să îl treci în cerere.

Cum decurge audierea martorului?

Martorul este chemat în sala de judecată, depune jurământul, răspunde la întrebările judecătorului și ale părților și este audiat separat de ceilalți martori. Rolul lui este să spună adevărul, nu să susțină o parte.

Mai întâi i se verifică identitatea și i se explică dreptul de a nu răspunde la întrebări care l-ar expune la răspundere penală. Apoi relatează liber, iar după aceea răspunde la întrebări. Declarația este consemnată în scris și semnată de martor.

Atenție: mărturia mincinoasă poate constitui infracțiune. Nu îi cere martorului să „înfrumusețeze" nimic și nu îi dicta ce să spună; instanța observă ușor declarațiile învățate pe de rost.

Ce se întâmplă dacă martorul nu se prezintă?

Dacă martorul a fost citat legal și lipsește nejustificat, instanța poate aplica o amendă și poate dispune aducerea lui cu mandat la termenul următor. Dacă nu poate veni dintr-un motiv serios, trebuie să îl justifice cu acte.

Din punctul de vedere al procesului, absența unui martor întârzie dosarul. De aceea merită să vorbești cu persoana propusă înainte, să te asiguri că primește citația și că își face timp. Dacă lipsește de mai multe ori, instanța poate renunța la audiere, iar tu pierzi proba.

Declarația scrisă a martorului

În unele cazuri, instanța poate încuviința ca martorul să dea o declarație scrisă, în loc de audiere directă. Aceasta se folosește mai ales când martorul nu poate ajunge ușor în sală. Nu e o soluție universală, iar judecătorul poate cere și audierea directă.

Cât de mult cântărește declarația unui martor?

Instanța apreciază declarația liber, în ansamblul probelor, fără să îi atribuie o greutate stabilită dinainte. O declarație credibilă, coerentă și confirmată de alte probe poate decide dosarul, iar una contradictorie sau învățată este ignorată.

Contează mai multe elemente:

• dacă martorul a perceput direct faptele sau le știe de la altcineva;
• dacă relatarea este constantă și logică;
• dacă martorul are un interes în proces;
• dacă ce spune se potrivește cu înscrisurile și cu alte declarații.

Cum pregătești un martor fără să-l influențezi?

Pregătirea corectă înseamnă să îi explici procedura, nu să îi spui ce să declare. Spune-i unde și când este termenul, ce documente să aibă la el (buletinul), cum decurge audierea și că trebuie să răspundă doar la ce a văzut sau auzit.

Un martor liniștit, care vorbește natural și recunoaște ce nu știe, e mai credibil decât unul care răspunde la orice cu siguranță. Dacă nu își amintește un detaliu, e normal să spună că nu își amintește.

Întregul context al probelor este în articolul despre probele din procesul civil, iar pașii procesului în ghidul despre procesul civil. Dacă pregătești un dosar în care vei avea nevoie de martori, ajută să știi și cum se stabilește onorariul avocatului, pentru a-ți planifica bugetul.

Pe aceeași temă, citește și citația în procesul civil: cum se comunică și ce faci.