Sari la conținut

duminică, 22 noiembrie 2026 · Dreptul civil și al familiei explicat pe înțeles

Raftul IV · Litigii

Competența teritorială: unde depui cererea de chemare în judecată

Regula este instanța din locul unde domiciliază pârâtul, dar există și alte variante. Vezi cum o alegi și ce riști dacă greșești.

Semnat de
Echipa AvocaturaOnline
Publicat
Lectură
4 min de citit
Fațada unei clădiri de tribunal cu coloane și scări de intrare

Regula generală a competenței teritoriale este că cererea de chemare în judecată se depune la instanța în a cărei rază locuiește pârâtul, iar dacă pârâtul este o firmă sau o instituție, la instanța din locul sediului ei. Legea prevede însă și situații în care reclamantul poate alege între mai multe instanțe sau în care se aplică o singură instanță, indiferent de voința părților.

Textul este informativ și general. Dacă ai un litigiu concret, verifică alegerea instanței împreună cu un avocat, pentru că greșeala poate duce la pierdere de timp, chiar dacă nu face pierdut dreptul.

Ce înseamnă competența teritorială și cum se deosebește de celelalte?

Competența teritorială arată care dintre instanțele de același grad, din localități diferite, soluționează litigiul. Ea este diferită de competența materială (ce fel de instanță: judecătorie, tribunal) și de cea după valoare. Pentru a înțelege mai întâi gradul instanței, vezi articolul despre competența instanțelor civile, apoi revino la alegerea localității.

Cu alte cuvinte, întâi stabilești ce fel de instanță judecă, apoi din ce oraș sau județ este aceasta.

Regula de bază: domiciliul sau sediul pârâtului

Instanța competentă este, de regulă, cea de la domiciliul pârâtului. Logica este simplă: cel chemat în judecată nu trebuie să se deplaseze departe pentru a se apăra. Pentru persoanele juridice se ia în calcul sediul, iar când pârâtul are mai multe sedii, intră în discuție cel principal sau, în anumite cazuri, cel în legătură cu raportul litigios.

Când nu se cunoaște domiciliul pârâtului, legea permite folosirea reședinței sau a ultimului domiciliu cunoscut. Dacă domiciliul nu este deloc identificat, procedura de citare se adaptează, iar despre aceasta poți afla mai mult în materialele despre citația și comunicarea actelor de procedură.

Când poți alege între mai multe instanțe?

În unele situații, reclamantul are o alternativă la domiciliul pârâtului. Exemple de variante prevăzute de lege:

  • Contracte: instanța din locul unde obligația trebuia executată sau unde a fost încheiat contractul, în anumite condiții.
  • Răspundere pentru prejudicii: instanța din locul în care s-a produs fapta sau paguba.
  • Întreținere: instanța de la domiciliul celui care solicită întreținerea.
  • Cereri contra mai multor pârâți: instanța domiciliului oricăruia dintre ei.

Alegerea unei variante alternative trebuie făcută de reclamant cel mai târziu la primul termen, în condițiile prevăzute de lege. După aceea, dreptul de alegere se pierde.

Cazurile în care instanța este stabilită strict

Unele litigii se judecă obligatoriu la o singură instanță, iar părțile nu pot conveni altfel. Cele mai cunoscute exemple sunt cererile privind imobilele, care se depun la instanța din locul unde se află bunul, și anumite cereri din materia familiei sau a moștenirilor, unde legea fixează locul ultimului domiciliu al unei persoane sau al locuinței comune.

Aceste reguli sunt considerate de ordine publică, deci instanța le poate invoca din oficiu. Pentru litigii cu bunuri, verifică și existența unor reguli speciale, nu doar regula generală a domiciliului.

Ce se întâmplă dacă ai depus cererea la instanța greșită?

Instanța sesizată verifică dacă este competentă și, dacă nu este, își declină competența în favoarea instanței pe care o consideră corectă. Dosarul se trimite acolo, iar procesul continuă, de regulă fără să o iei de la început. Nu apare pierderea dreptului, însă apar întârzieri și, uneori, cheltuieli suplimentare.

Pentru a evita problemele, este util să ai la îndemână datele pârâtului și să pui în ordine toate etapele procesului. O privire de ansamblu oferă ghidul procesului civil, de la cerere la hotărâre.

Cum verifici corect, înainte de depunere

  1. Notează unde domiciliază sau își are sediul pârâtul, pe baza actelor pe care le ai.
  2. Stabilește natura cererii: datorie, prejudiciu, bun imobil, întreținere, moștenire, familie.
  3. Caută în lege dacă există o regulă specială pentru tipul tău de cerere.
  4. Dacă ai mai multe variante, alege-o pe cea mai convenabilă și precizează-o clar în cerere.
  5. Completează cererea conform modelului și anexează dovezile, ținând cont de ghidul despre cererea de chemare în judecată.

Pentru alte teme din același domeniu, intră pe pagina categoriei Litigii.

Pe scurt

  • Regula este instanța domiciliului sau sediului pârâtului.
  • În unele cazuri reclamantul poate alege între mai multe instanțe, până la primul termen.
  • Pentru imobile și alte situații speciale, instanța este stabilită strict de lege.
  • Cererea depusă la instanța greșită se trimite, de regulă, la cea competentă.
  • Verifică alegerea înainte de depunere pentru a evita întârzierile.

Întrebări frecvente

Pot depune cererea oriunde, dacă pârâtul este de acord?

Doar în cazurile în care competența nu este stabilită strict de lege. Părțile pot conveni asupra altei instanțe numai pentru anumite cereri patrimoniale, iar pentru litigiile cu reguli obligatorii nu se poate deroga.

Ce fac dacă nu cunosc domiciliul pârâtului?

Poți indica ultimul domiciliu cunoscut sau reședința, iar instanța va dispune măsuri pentru comunicarea actelor. Dovedește demersurile făcute pentru identificarea adresei.

Cine poate invoca necompetența teritorială?

De regulă, pârâtul, la primul termen și în termenul prevăzut de lege, iar în cazurile de competență stabilită strict, chiar instanța din oficiu. Termenele exacte se verifică în lege.

Material informativ; pentru situația ta concretă, consultă un avocat.

Dă mai departe Facebook WhatsApp

De pe același raft