Cuprins 7 secțiuni
Viciile de consimțământ sunt situațiile în care ai semnat un contract, dar voința ta nu a fost liberă și lămurită. Poți să fi făcut o greșeală despre ce cumperi, să fi fost indus în eroare de cealaltă parte sau să fi semnat sub presiune. Legea nu te lasă blocat într-un asemenea contract, dar nici nu îl anulează automat: trebuie să dovedești viciul și să ceri sancțiunea în termen.
Articolul explică cele trei vicii clasice, eroarea, dolul și violența, plus o mențiune despre leziune, arată cum se dovedesc și ce se întâmplă după anulare. Este informare generală; fiecare caz are particularități, iar pentru un contract concret este prudent să consulți un avocat.
Ce sunt viciile de consimțământ și de ce contează?
Viciile de consimțământ sunt defecte ale voinței care afectează valabilitatea unui contract, chiar dacă el a fost semnat și respectă forma cerută. Pentru ca un contract să fie valabil, consimțământul trebuie să fie serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză.
Codul civil menționează, ca vicii ale consimțământului, eroarea, dolul, violența și leziunea. Primele trei privesc modul în care s-a format voința, iar leziunea privește un dezechilibru prea mare între prestații, în situații limitate.
Un contract afectat de un astfel de viciu nu este nul de drept. El produce efecte până când este anulat de instanță sau de părți. Pentru a înțelege diferența dintre cele două categorii de nulitate, citește articolul despre nulitatea absolută și relativă; viciile de consimțământ duc la nulitate relativă, adică la anulabilitate.
Când poți invoca eroarea?
Poți invoca eroarea atunci când te-ai înșelat singur asupra unui element al contractului care a determinat decisiv încheierea lui. Nu orice greșeală te scapă: trebuie să privească natura contractului, obiectul lui, o calitate pe care ai considerat-o hotărâtoare sau identitatea persoanei, când aceasta contează.
Exemple obișnuite:
- crezi că închiriezi un apartament, dar semnezi un contract de comodat sau de vânzare;
- cumperi un tablou pe care îl crezi autentic, iar vânzătorul nu te-a asigurat de așa ceva, dar prețul și discuția indicau că e o lucrare de valoare;
- faci o donație către o persoană, convins că este rudă, deși nu este.
Există și limite. Eroarea nu poate fi invocată dacă era evident, dacă puteai afla ușor adevărul sau dacă riscul era asumat. De asemenea, o simplă greșeală de calcul sau o eroare de motiv, adică o presupunere personală neîmpărtășită de cealaltă parte, nu duce de regulă la anulare, decât dacă motivul a fost cunoscut și determinant pentru ambele părți.
Sfat: dacă o calitate a bunului este importantă pentru tine, scrie-o în contract. „Mașină fără accident” sau „teren cu acces direct la drum public” sunt formulări care îți fac eroarea mult mai ușor de dovedit.
Ce înseamnă dolul și cum se deosebește de eroare?
Dolul este înșelăciunea provocată cu intenție de cealaltă parte sau de un terț, prin manopere, minciuni sau ascunderea unor informații pe care avea obligația să ți le spună. Diferența față de eroare este că aici nu te-ai înșelat singur, ci ai fost păcălit.
Pentru ca dolul să atragă anularea, trebuie să fie determinant: fără el, nu ai fi semnat deloc sau ai fi semnat în alte condiții. Dacă dolul afectează doar condițiile, nu existența contractului, poți totuși cere despăgubiri.
Diferențele dintre cele trei vicii se văd mai bine într-un tabel:
| Viciu | Cine produce greșeala | Ce trebuie dovedit | Exemplu |
|---|---|---|---|
| Eroare | Tu însuți | Că elementul era determinant și cunoscut ca atare | Cumperi un bun crezând că are o calitate pe care nu o are |
| Dol | Cealaltă parte sau un terț | Manopere sau ascundere intenționată, determinante | Vânzătorul ascunde că un teren e în litigiu |
| Violență | Cealaltă parte sau un terț | Amenințarea și frica justificată | Ești amenințat că vei fi reclamat pentru fapte inventate |
Ascunderea unor informații poate fi dol doar când partea avea obligația de a le comunica. De pildă, vânzătorul unui bun care știe de un viciu grav și tace poate fi acuzat de dol, în timp ce o simplă exagerare comercială banală („cel mai bun preț din oraș”) nu intră în această categorie. Pentru situațiile în care defectul apare după cumpărare, citește și articolul despre viciile ascunse.
Ce este violența și când invalidează un contract?
Violența este amenințarea care îți provoacă o teamă justificată și te determină să semnezi un contract pe care altfel nu l-ai fi încheiat. Poate fi fizică sau psihică și poate privi persoana ta, bunurile tale sau pe cele ale unei persoane apropiate.
Nu orice presiune este violență în sens juridic. Trebuie ca amenințarea să fie injustă și să aibă un efect determinant. Amenințarea cu exercitarea unui drept legitim, cum ar fi o acțiune în instanță pentru o datorie reală, nu este în sine violență, decât dacă urmărește un avantaj nelegitim.
Exemple clare de violență sunt cazurile în care cineva te silește să semnezi o donație sub amenințarea că va face rău familiei tale sau când te constrânge să vinzi un bun la un preț derizoriu, sub amenințarea unei plângeri penale nefondate. Când ai de-a face cu o situație asemănătoare și există violență domestică, ia în calcul și măsurile de protecție despre care vorbește articolul despre ordinul de protecție.
Cum dovedești viciul și ce termen ai la dispoziție?
Dovedești viciul prin orice mijloc de probă admis de lege, dar sarcina îți aparține: tu trebuie să arăți că ai fost în eroare, păcălit sau constrâns. Cele mai utile probe sunt mesajele, e-mailurile, înregistrările legale, martorii, expertizele și documentele care arată ce știa fiecare parte.
Acțiunea în anulare este supusă prescripției extinctive, termenul general fiind, de regulă, de trei ani. El începe să curgă diferit după viciu: la eroare și dol, din momentul descoperirii; la violență, din momentul în care ea a încetat. Detaliile despre modul de calcul le găsești în articolul despre prescripția extinctivă.
Pentru a avea șanse bune, procedează astfel:
- adună toate probele care arată ce ți s-a spus înainte de semnare;
- notează când ai aflat adevărul sau când a încetat amenințarea;
- evită să execuți contractul în continuare, ca nu cumva să fie interpretat drept confirmare;
- consultă un avocat și evaluează dacă merită un proces sau o negociere.
Ce se întâmplă după anularea contractului?
După anulare, contractul este considerat ca și cum nu ar fi existat, iar părțile trebuie să-și restituie ceea ce au primit. Aceasta se numește repunerea în situația anterioară. Dacă restituirea în natură nu mai este posibilă, se face prin echivalent bănesc.
În anumite cazuri, partea care a fost păcălită poate cere și daune-interese pentru prejudiciul suferit, mai ales în caz de dol. Dacă cealaltă parte a acționat cu rea-credință, nu va păstra avantajele obținute.
Dacă nu vrei anularea, ai și opțiunea confirmării: poți declara expres că accepți contractul, caz în care viciul nu mai poate fi invocat. Atenție: confirmarea poate rezulta și din executarea voluntară a contractului după ce ai aflat de viciu.
Pe aceeași temă, citește și Contract de antrepriză la renovare: ce ceri de la meseriaș.
Pe aceeași temă, citește și Contract de închiriere între persoane: clauzele care contează.
Întrebări frecvente
Pot anula un contract doar pentru că m-am răzgândit?
Nu. Răzgândirea nu este un viciu de consimțământ. Trebuie să existe eroare, dol sau violență, sau să ai un drept de retragere prevăzut de lege ori de contract.
Dolul poate fi făcut și de o persoană care nu este parte în contract?
Da. Dacă un terț te-a păcălit, contractul poate fi anulat dacă cealaltă parte știa sau trebuia să știe despre dol; altfel poți cere despăgubiri de la terț.
Ce diferență este între dol și vicii ascunse?
Dolul privește modul în care ai fost determinat să semnezi, prin înșelăciune. Viciile ascunse privesc defecte ale bunului care îi scad utilitatea și apar după vânzare.
Contractul rămâne valabil până la anulare?
Da, produce efecte până când este anulat prin hotărâre sau prin acordul părților. Până atunci, ai obligația de a-l respecta, cu excepția cazurilor în care instanța dispune altfel.
Cât timp am ca să cer anularea?
Depinde de viciu și de momentul descoperirii. Regula este termenul general de prescripție, care curge de la descoperirea erorii sau a dolului ori de la încetarea violenței.